imn…

şi chipu-şi întoarce şi faţa la fel

gelos pe iubirile mele e El

iubirea-i furtună şi ploaie şi vânt

ce-o toarnă-n aridul setosul pământ

o tună-n urechi uneori

alteori o fulgeră–n gând…

 

ca pe-un pom mă străbat îndurările Lui

şi vânturi dar mă foşnesc

mă frământă cu ploaia până-n rădăcini şi

m-aplec să rodesc, m-aplec să mă-nchin

cu ceru-mi sărută tâmpla de dor

de-atâta lumină pe loc mă-nsenin

 

(şi) inima-n mine ştie şi ea

că-i gelos când o dau altcuiva

mă iubeşte cum nimeni nicicând niciodat’

n-a iubit pe pământ,

n-a trăit, n-a visat

şi mi-o spune cu-vântul în ureche şi ochi

tiptil câteodată,

câteodat’ apăsat

 

mă iubeşte cu tunet

mă iubeşte cu foc

mă învăluie-n aer

mă lumină-n noroc

mă aşteaptă-n tăcere

mă cheamă tiptil

mă iartă cu ploaia

dar mereu

dar subtil…

 

Publicitate