un moment dat de nu ştiu cine

Standard

„te-ai transformat…” 🙂

călătorru'

am plecat din mine însumi la un moment dat
nu ştiu cine mi l-a dat şi de ce
am vrut să văd şi altfel într-un mod minunat
să văd fără ochii mei să văd prin idei
şi-am plecat fără lacrimi …sau cântece

pe jos am găsit nişte ochelari stafidaţi veştejiţi
căzuţi de pe ramele goale ale pomilor
i-am culcat sub umbrele paşilor repezi grăbiţi
să zbor zborul eonilor din perspectivele pomilor
ca privirea şi ochii să rămână uniţi
 
*
când m-am întors (înapoi) nu mai eram
nu ştiu unde-am dispărut şi de ce
grâul mi se transformase tot într-un lan
putrezirea nu mai era – era altceva
din nesfârşitele fire vibrau cântece
 

Vezi articol original

Anunțuri

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s