fir roşu

Standard
scânteile luptelor lor
sângele cuvintelor noastre
luminează oraşul pe dinăuntru
împroşcând dintr-o dată
şi în toate părţile
cameră după cameră
 
rana lor purpurie
prin venele de sârmă inoxidabilă
curge oxigenul
dependenţei noastre unul de altul
glob după glob
 
… şi nicio pasăre nu-şi poate
aşeza zborul sau încleşta gheara
în incandescenta noastră conversaţie
 
Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Sângele cuvintelor în vene arzânde, în galopuri tropotitoare ale lui, în camere după camere şi neînstrăinate, nerătăcite, necesităţile noastre lăuntrice, tăceri şi refugii.

    Tu şi preacuvintele tale, Ruben, cele care spun mereu mai mult de cum şi decât ar părea.

    • …cuvinte vetuste Camelia, uzate…dar oare in venele noastre vechi nu curge mereu sange proaspat?…si prin firele ruginite nu alearga cuvinte vii, si prin albii strabune rauri tinere… 🙂 si-or mai fi si alte exemple…

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s