scânteile luptelor lorsângele cuvintelor noastreluminează oraşul pe dinăuntruîmproşcând dintr-o datăşi în toate părţile cameră după camerărana lor purpurie prin venele de sârmă inoxidabilăcurge oxigenul dependenţei noastre unul de altulglob după glob… şi nicio pasăre nu-şi poateaşeza zborul sau încleşta ghearaîn incandescenta noastră conversaţie
tăcerea e piatrăd(o)ar vorba-ţi ciocan o sparge în fărâme rostiteiubirea-i o flacără ce arde-un oceanţine-mi minte tăcerea iubite mă uit şi acum la lipsa-ţi stridentăse ţine peste tot după mineo alung cu gânduri de-amintiri dichisiteţine-mi minte rostirea iubito tu strigi către mine cu zâmbetul tăusprijinit pe arcanul peretelui poză dependent de prezenţa ta împrejurprivirea spre tine mi-e doză loveşte-mi tăcerile cu vorbele talearuncă-le ca pe nişte pahare de sticlălipsa cioburilor mă-nţeapă mă doaregălăgia ta-i vie risipă… sting becul şi trag draperiile toateca pe nişte ziduri nerostite-n zidiretrag peste noapte o alt’amintireşi tac cu tăcerile-mi toate(poate c-o să sune vreun telefonpoate va suna cândva vreo rostire)ţine minte iubito iubite iubire
călătorru' 