biblică

eu în lumea mea de gânduri
gândesc gânduri rupte-n două
și tot rup ruptura-n patru da` ea crește
zici că-i nouă
eu și gândurile mele primesc gânduri
pe `nserat gânduri ce-s rătăcitoare
ce n-au casă și n-au pat..
le gândesc plăcinte clade să 
le fiu o gazdă bună și
gândim gânduri din stele
gânduri soare gânduri lună
unele-s într-o ureche și
cu gura lăbărțată și tăcute și
timide și sfioase ca o fată
gânduri lungi cât veșnicia
trag la hanul minții mele și
deși sunt trecătoare nu mai pleacă
vor să steie
când desculțe ca pisica numai coada 
și-o lovește de podeaua `ngândurării
gândul ce mă urmărește..
ești spion din altă sferă de pe vreo
altă planetă – îl înșfac de piept să-i
sară bulbii gândului ștafetă
el dispare ca o umbră ce își
leapădă lumina – și rămân
cu ea în mână..
degetele de simțire o apucă
și o doare
șuieră ca într-o gară
când mulțimile de iosifi
când soții de potifare