slow m o t i o n

Standard

dacă ai accelera privirea
dacă ai apăsa pedala ritmurilor ei
spre viteze necunoscute și
s-ar turti anotimpurile
îngrămădite în aceeași secundă
atâta de cerc ar fi sămânța
boaba de măr devenită arbore
încât spirala aceasta sfredelitoare
ar găuri ochii unor
cu totul și cu totul noi
perspective

însă tu
asemenea multora dintre noi

vezi cu încetinitorul

O (,) fericire..

Standard

te-am primit la mine acasă și
am spart cu bucurie toate zăvoarele
am concediat toți vameșii și
doar pe dinafară
ușile mai poartă pe pieptul rotund al mânerelor
ecusoane împotriva deranjului
[…]
cine mai știe dacă ai ieșit la plimbare
tu singură

sau te-am reparat puțin câte puțin
asemenea yalelor și

ne-am trezit nas în nas
cu durerea închiderii

de-afară
sub felinarul ferestrelor
aprinse
se văd strălucind doar ecusoanele
pe piepturile umflate de mândrie
ale unor uși închise

fără un pic de joacă totul se plictiseşte

Standard

culegeam lumina din ochi
venise vremea recoltei
mereu era toamnă și primăvară
deodată
semănam culegând
cu mâna lui mâine
prietenul nostru din copilărie
viitorul

ne-am văzut ultima dată
pe când eram țânci
și sugeam direct de la țâță
idealuri mai verzi decât iarba
de borangic a nestatornicului
timp de acum

abia de ne-am recunoscut
când am întins deodată
și instantaneu mâna
să culegem din ochiul celuilalt
lumina

 

îngerul neștiut

Standard

ziua se camuflează-n lumină, deși
uneori când plouă i se vede pana
căzută-n culoare precum o urmă
înapoia mersului

noaptea se-ascunde în privirile umbrelor
lăsându-și pieptul lovit de razele lunii
ca de o ploaie de gloanțe benefice

alteori se-mbracă pe deplin în tăcere
și-mi suflă-n ceafă gândurile lui transparente
și-atât de subțiri ca niște cârlige
cu care-mi trage în sus zâmbetul
 – dacă mă chinui să fac extrem de multă liniște
și-mi țin respirația o veșnicie sau două
îmi pare că reușesc s-aud
cum îmi bate în inimă piroanele vieții –

se-așează lipici uscat între
stația așteptată și zidul dezamăgirii
prefăcându-se în avion de hârtie
cu destinație haotică
dând sens nevăzutului
făcând din umbra tristeții
chenar bucuriei

am sărit atât de sus într-o zi
chiar atunci când se uita planeta
într-o parte neatentă
și tot a reușit să mă prindă de ambele picioare
cu-mbrățișarea lui puternică
zisă și iluzoria generozitate
a libertății

trecutul primei litere

Standard

În spațiul dintre „n” și „u” e mult da.

pronostic

Standard

pretutindeni muguri
stând gata

pe ramura fiecărei zile
în vlăstarul oricărei rostiri
în coroana inegală a privirii
chiar şi în strâmtul spaţiu
dintre întunecarea pământului
şi rădăcină
stau explodând pretutindenea
muguri
trâmbiţe verzi-rozalii
ale unui război care odată-nceput
a şi fost declarat triumfător

17309891_10155872529403272_6654067292569647080_n

© f: rb

..bate la ușă!

Standard

bat vânturile covoarele vremii
se-aud niște pac-uri vibrând
în fereastră
ce-ai, ureche? o-ntreb,
ești zăludă, ești proastă?
tu nu vezi că nu se vede nimic
`n-afară de balcoanele plictisite
în care herghelii de lumină-și izbesc
galopurile
dând din copite?!

bine că taci! – acum când mi-a
venit mie cheful de vorbă..
– se-aud ghioceii cum cresc topind
în jurul lor zăpada vinovată
oarecum din pricina aceasta de
încălzirea globală –

în pânza nevăzută a ferestrei
se prind tot felul de muște sonore:
mai mici,
mai bondărești sau mai ascuțite
precum niște țipete..
s-o fi gătat ora de joacă
și-și bat vânturile pruncii care
nu vor să-mpartă-ntre ei
aerul proaspăt
al vremii

mr. bob

Standard

..și nisipul a fost cândva stâncă..

:)

Standard

Băi, Piști..nu s-a născut nimeni învățat..mă..
Păi da!
Cu timpu` le-nveți pe toate!
Păi nu?!

input

Standard

Întrebările-s ca lemnele pe foc..
Alteori ca apa sub barcă,
alteori ca apa pe foc!

creion de pleoape

Standard

ca și cu tort
     sau ca și cu frișcă
te-aș mânji cu dragoste pe
                pleoapă
să nuanțăm ziua-n culoare
(electrizate degetele noastre
să facă să ne străbată lumina)

nu te machia – nu te aprinde –
zâmbește-ți cu indiferență nepăsarea
ca pe un cântec prin casă
pe care ți-l ascultă ciulit
tăcutul absent al pereților
sau eu când ți-l culeg direct de pe buze
până la ultima notă

nu pune pe tine nimic  – lasă-te
așa ca pe o felicitare nescrisă
să te mâzgălesc eu cu citire

 

pseudonim

Standard

Rugăciunea nu-i o împreunare de mâini,
ci o contopire de idealuri.

azi dăm gândire!

Standard

Gândurile sunt niște dictări date ca test
prezentului.

la băute

Standard

Abia atunci când ești fericit nu-i un drum,
ci o destinație ajunsă.

devenire

Standard

Împărăția pomului este istoria vieții.