Feb19

o blagiană – reloaded –

Publicat pe de
Standard

doi heruvimi învârtind o sabie
– câtă înghesuială pe prag –
bătaie pe-un paradis pierdut și-n destrămare
după o nouă lege parolată cu noi
o HașGe inevitabilă

norocu` meu și norocu` nostru
e că din tulpina unei alte Hotărâri de Urgență
(care pare-se e găsită-n arhive)
a crescut mlădița că înghesuiala portarilor
a fost concediată
lăsând în locul lor spiralata sabie cu două tăișuri
spre fărâmițarea variantei de pe partea noastră

eliminare a destinației spre apropiere

doi prieteni învârtind o sabie
pagină cu pagină

 

Anunțuri
Feb3

la cheremul gândului

Publicat pe de
Standard

din ele ne facem camere de
cămin – zicem noi –
și le devenim astfel studenți

din ele ne trasăm poteci de curaj
și ele ne mână ca pe niște cai de curse
sub bice

din ele ne facem rost de răni
la picioarele pe care ni le băgăm
în cursele fricii
ca pe niște bombăneli înjurate
menite să izgonească tăcerile
tolănite prin viață

din ele ne alegem cămășile și șoșonii
cu care ieșim în public
pe ușa deschisă a vorbelor
fiindu-le-n mână monedă de schimb
– bitcoin al realității –

din ele ne împletim visele
ca pe-o lumină în noapte
pe care o îmbrățișăm tandru
cu ceară

Ian15

ciorile

Publicat pe de
Standard

puncte negre prin cer zboară haotic
cu ochii dați peste cap aiurează
vremea e șabloniera de serviciu
a spiralelor scrise
de anotimpurile noastre (personale)

26855507_10156980911283272_1118239862_n(1)

Ian15

nesemnificativul totuși

Publicat pe de
Standard

ce-i faci apei
stând pe mal și dându-i pietre

irosind timpul pierzi pietrele
tulburi apa și-i faci ceva
unde?!

 

Dec30

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.” :)

Publicat pe de
Standard

În noiembrie anu’ ăsta Călătorru’ meu a împlinit 10 ani. Am uitat să-l sărbătoresc, sau poate că doar am ocolit indiferent borna acestui timp, gândind (sau negândind) că ce-i un 1 pe lângă un 0..

Totuşi, în lumina unei plăcute coincidenţe am postat aici în 10 noiembrie 2017 un text poetic pe care-l consider a fi cel mai bun text scris de mine anul acesta: https://calatorru.wordpress.com/2017/11/10/conventia-unui-timp-verbal/, aşa că pot încheia anul sărbătorind cu zâmbet. : )

Mi-am propus ca indiferent cât de ocupat sau de lejer mi-e timpul de-a lungul anului 2017 să mâzgălesc ceva în toate cele 52 de segmente săptămânale, fără să încerc să cântăresc forma de exprimare sau valoarea poetică a rezultatului – treabă care vă revine vouă – ştiut fiind faptul că voi sunteţi anotimpul primăvăratic în ai cărui ochi înfloresc până la roadă bobocii număraţi de mine cu toamnă, aşa cum zice vorba.

Nu ştiu care-i numărul aproximativ de oameni pe care-i întâlnim într-un an (sau în 10), nici cu câţi dintre ei reuşim să interacţionăm cu adevărat şi să avem un oareşce impact (de preferat pozitiv :)), da’ văd aici în numărătoarea celor de la WordPress că cele 1.600 de postări ale mele (majoritatea lor încercări poetice) au ajuns la 21.200 de vizitatori unici, sub clickul a 139.100 de accesări – aşa că în mod cert pot încheia anul (anii ăştia) cu zâmbet. 🙂
                 Vă urez mult bine! La mulţi ani!

Dec22

pe trecerea dintre..

Publicat pe de
Standard

am prins trecerea dintre milenii
ca pe-o pasăre în colivie
am prins sfârşitul lumii
şi-am prins în cele din urmă
până şi gluma aia, poanta aia
despre care toţi au zis
râzând că n-am prins-o

am prins şi revoluţia din `89
cu televizorul deschis am prins-o
exact în dimineaţa copilăriei
acolo în intersecţia de 11

am prins mai multe decât mâinile mele
– ţin minte –
când am scos telefonul mobil din cutie
l-am prins zdravăn cu emoţia mâinii:
capcană pentru conversaţii nevăzute

am prins la Milano şi ceremonia
de aruncare a lui la muzeul lui da`Vinci
ca pe oase la câine – ca pe boabe la
păsările plecate ale trecutului

am prins chiar şi-o fată de mână
am prins-o zâmbind deşi se furişase
după nişte pretinse vorbe
am prins peştele fantomatic al hobiului
şi-am prins toate crăpările de ziuă
în propria-mi colecţie

sub luminile colindate de maşini
ale crăciunului constat că-n
fiece colţ de lume
e câte un Milano..

25829896_10156904454668272_933227840_o

Dec11

cunoașterea recunoașterii sau întâiul meu cântec (52)

Publicat pe de
Standard

nu mi-a fost nicicând teamă de cuvinte
așa m-am amăgit tot mereu
înfricoșându-mă de cuvânt
de ăla unu`
care rodește direct din rădăcini

ar trebui să-mi cânt înfrângerile
cine știe de nu va fi întâiul meu cântec
iubirea aia care-i mai tare decât moartea
decât însăși teama de iubire

dar hai! ..neața!
cine mai înțelege și amintirile..
sunt și ele un fel de gânduri
– niște scoici
prinse în mrejele timpului

 

Dec11

cheia solilor

Publicat pe de
Standard

putem explica totul cu ei – nu-i așa
că-i mai ușor să scrii despre îngeri?!

de pildă știm că atunci când pruncul
își leagănă mama îngerul însăilează cântecul
la mașina de cusut a prezenței sale

ce nu știm exact e cum ajunge
pe buzele ei..
 – și multe altele –

he he..
plouă undeva pe-o cetate e semn
că vreun altul și-a adus (iar) aminte
de neputința(i) de-a-nțelege timpul
și ce să vezi..
ca să vadă curgerea lină și de vârtej a secundelor
suflă o rece agitare de i se zbate lacrima ochiului
cu tot cu mătreață

și-i ține nemulțumirea pân`spre primăvară

te bat câteodată gânduri negre
e pentru că
le e moment rotund de dimineață
în care-și clătesc zborurile
– în gândurile tale cândva limpezi –

și orice altceva mai e pe lume
se poate explica astfel:
aidoma înțelesurilor cuvintelor
ce-s pline de însuflețirea muzicii

curgerea pixului înseamnă îngeri
și tot așa fiorul iubirii – tunetul luminos
al fulgerului ca și alegerile electorale
până la împiedicarea șiretului
pe culmea cizmarului

 – și multe altele –

Noi27

atmos-sfaira-verticalis

Publicat pe de
Standard

la primul pas aerul s-a ovalat împrejur
scrântindu-şi umărul drept de oxigen
îngrămădit în carbon transparent
amalgam de azot dansat de zbor

l-am auzit troznind când l-am împins
cu zgomotul paşilor pe care
am încetat să-i mai număr
– oricum orice pas e mereu primul –

valuri de lumină nevăzută
învăluie suliţele perpendiculare
ale gravitaţiei pe care-o calc în picioare
– nestrivită şi neînţepătoare –

mii de radiouri împroaşcă
undele vorbăreţe prin gura-urechii lor
şi poze nevăzute zboară înşiruite
spre telefoanele mobile ca
auto-buzele-n staţii
raze ultraviolete ultrasunete
unde electro-magnetice
plusurile şi minusurile fulgerelor
aprind parisuri în nopţile
impu(l)surilor noastre

mi se blocase într-o zi gândul
şi nici nu mă mir de confuza lui rătăcire
în toată aglomerarea asta..

la primul pas invizibilul s-a ondulat împrejur
şi i-am auzit troznind umărul frecat de inima mea
ca atingerea de înger

acum ştiu de ce cad frunzele
când dă frigul..
îşi iau zborul spre ţările calde

Noi27

black friday

Publicat pe de
Standard

şi pleoapele le-am tras cu grijă
peste ochi
să nu-mi sclipească aiurea la vreo pară
şi din senin s-aprind un straniu foc
să-mi lumineze sufletu`n-afară

am luat pe mine-un laibăr
înnoptat
şi am mai luat şi-o vestă neagră toată
să mă păzesc de negrul zis păcat
ca de un ger de noapte `napoiată

cărbuni de negru mi-am adus
să am
şi rădăcina nopţii pentru hrană
să sorb muriul ei ca pe-un alean
până-nnegresc şi zborul de la pană

am tot îngrămădit în mine alb
întors pe dos cu strania-i ne-culoare
o supernovă maximă să am
să-mi explodeze găuri viitoare

sau – hai – măcar o avulă
mai mică
şi neagră toată-n straniul ei ochi
s-absorb lumina crudă
nevopsită
[…]

Noi24

hohot de pâlpâire

Publicat pe de
Standard

ard lumânările într-o veselie
eu muşc şi molfăi pe tăcute
aerul dimprejur
lăsând să se audă totuşi
din când în când
câte un hohot de pâlpâire

trupul lor `nalt intră la apă
de prinde clătirea miros
şi efectiv vezi prin întunericul
de-acum curăţat de mânjire

ard lumânările-ntr-o veselie
că beat de atâta lumină
îmi vine să mă culc pe-o ureche
şi s-aştept norocoasele cioburi
ale crăpărilor de ziuă

 

Noi16

laCrima sonoră a unui arbore

Publicat pe de
Standard

am ajuns de rup câte-o bucată de trecut
şi sper că-i suficient de întinsă
ca să se-nţeleagă ceva

mai ales pe margini unde
timpul gată brusc cuvintele
rupte când pe final când la-nceput
când pe la mijloc
îşi imaginează senzaţii sentimentale
precum nişte scaune ciuntite
zboruri oloage de păsări
şi păcănituri de butoane
curmă zgomotul aproape muzical
al rupturii – hârşâiala
pe care o face hârtia când
o desprinzi de rădăcina caietului
– lacrimă sonoră de arbore –

am încercat să vând câte-o fâşie
ca semn de carte
da’ îs tot mai împotrivitori oamenii
aşa că le-am găsit altă întrebu..

 

Noi10

convenţia unui timp verbal

Publicat pe de
Standard

mai demult ascuţeam cosorul
cu piatră
îi făceam cu ochiul soră-mi
în timp ce strângeam şaua bicicletei
cu îmbrăţişarea unei chei pupăcioase
şi plecam în câmp la sfeclă
să decapităm cu bucurie
frunzele bolnave de-ofilire

– iară noi doi – filozofam
resemnându-ne cu sprijinire
de umărul nevăzut al lumii
ca de capătul nespus de îndepărtat
al rândurilor
şi împărţeam grămada în două
– ca mai demult Moise apele mării –
să poată trece nestingherit
dialogul

rămâneau în urma noastră
golurile trecutului
morminte deschise din care
s-a-nălţat victorioasă smulgerea
..iar noi copii naivi şi-ascultători de părinţi
nu-i ştiam obloji altfel rănile
decât cu zâmbetul că aşa va fi
şi la smulgerea noastră
cu mâinile îngerilor

şi iară-i făceam cu ochiul soră-mi

 

Oct31

cânt-ec-pe-ceteră

Publicat pe de
Standard

folie cu protecţie aveţi?
desigur că dă răspuns zâmbetul cu model
ce model?
osul frunţii mele model vechi
dau răspuns cu tot cu garanţii
şi indiferent la preţ
acum pe loc
sau cu livrare la domiciliu’
celor douăşpatru de hore
plus muzică şi etcetera
da mai bine că aveţi dreptate
daţi-mi două felii de protecţie cu tot
‘mi-ajung până la revedere
jur pe tâmplele osului
cu etcetera

 

Oct30

re.vision

Publicat pe de
Standard

[…]
eu nu i-am spus lui Dumnezeu să fie
de fapt nu i-am zis niciodată
nimic
El a inventat cuvintele-n mine
ca să-şi poată pune din când în când
câte-o melodie tânguitoare

şi cu o nefirească uimire
să recapituleze lecţia
despre moarte