încercarea se-ntinde asemenea unei gropicu marginile nehotărâtevăzută de-acol’ de sus din ochiul interior al soareluiprivirea legată de rază o străbatepână-n înţelesul ei de abispână-n vremea aceea a naşterii cândabsolut orice realitate (re)devine visde-aici din perpendiculara perspectivă umanăîncercarea e-o neregularitate a scoarţei terestregroapa rămasă-n urma sâmburelui căzut din zgomotul primei muşcături mai adâncipe care prima femeie o săpa cu dinţiiîn prima-ncercare(groapa unora e mai mică, groapa altora e mai mare)pentru mersul meu legănat ea-i o posibilitate încă neîntâlnită:iubirea unei amintiri neştiută-n uitat…iubire ce-şi plânge dorul dintâi neştiind că m-am pierdut în aflatneştiind că-i iubităîncercarea se-ntinde ca somnul în zori sau ca masa-n praştia pregătiriise-ntinde la poveşti ca un cântec pe-arcuş de viori(ca o) răsturnare miraculoasă a firii
deschiderea ochilor (mei) e asemenea despărţirii Mării Roşiisă treacă de pe-o parte pe alta Luminaşi să se-nece odată cu deschiderea pleoapelor în groapa întunecată a pupilei întunericul
* Calea Lactee e-un ochi plin de stele c-o gaură neagră la mijloc…