Arhive pe etichete: zi

diapozitivul zilei

Standard
glisează timpul leneş ca o uşă
ce nu ştiu cum mereu mi-o ia ‘nainte
mă ştie previzibil şi cu minte
mereu arzând şi tot mereu cenușă
*
înclină strada gândul ei de ducă
şi mă tentează să îi cred povestea
să-nclin să cred că înclinarea-i vestea
ce-ar spune-o tuturora da’ n-apucă
*
cu trecerea lui leneşă şi calmă
a apucat-o timpul drept spre mine
mă sperie şi mă-ncântă şi mă calcă
de-mi netezeşte cutele străine
*
glisează diapozitivul zilei
schimbând puţin sau mult mereu decorul
lumină mi-e privirea ce-i susţine
pe un perete alb de-aripă zborul…

constanta noapte-zi

Standard
Căzute garduri, uşi şi ziduri de jur împrejur; …căzute înainte să-mi dau eu seama, înainte să mi se aşeze pe ochi realizarea.
Eram oarecum singur între ele şi nu mi-am dat seama de realizarea camuflată în singurătate în aceste oglinzi opace: acum se vede tot ce e după, inclusiv imensitatea îmbrăţişărilor lipsă…
Unde-i lumina? Întreaga lume-i trasă peste ea. Cu bulgări de stele mă bat cu mine însumi în lupta aceasta atât de importantă a cazematelor moştenite de la nu ştiu cine, de nu ştiu unde…
Mă-nving şi-aşa şi-aşa şi mai niciodată nu mă bucură victoria nici nu mă întristează pierderea. Că, ce-am pierdut? Partea victorioasă mi-a rămas cum întotdeauna pe pământ e şi noapte şi zi.
Când ţi-am întors spatele Dumnezeule – Tu Dumnezeul memoriei părinţilor părinţilor mei – Tu mi l-ai luminat neştiind altceva ce să-i faci.
Atunci spatele meu întors şi luminat şi-a luat numele în serios şi s-a întors de unde plecase ca o pocăinţă involuntară şi inconştientă.
În cercul acesta al pereţilor lipsă de jur împrejurul lipsei pereţilor faţa mereu întoarsă către spatele mereu întors observa totul…

vizită zilnică

Standard

a venit în fiecare zi la mine

calendarul

calendarul început nu ştiu când…

era foarte proaspăt

şi foarte uzat

şi i se vedeau între pătrăţele

posibilităţile

ca-n faguri zborul albinelor


s-a aşezat confortabil pe canapea

şi-a desfăcut nasturii egali ai filelor

şi m-a lăsat să-i văd inima

bătăile cu care zi după zi

îmi descuie uşa


atunci am întins degetul

vrând să-i răsfoiesc parolele

iar el ca un melc ce nu se grăbeşte

şi-a vârât capul între viitor şi trecut

şi s-a holbat la mine

o zi