o poezioară (mică) cu ceva cutii la coadă să rimeze tinicheaua ba cu stradă ba cu… îndeas-o cumva-n desagă o unire ca de nuntă ce se vede tot mai mică şi în urma ei năvală praful sare se ridică şi se vede norul (mare) ce-i lipsit de orice ploaie uf uf (hai) s-o lăsăm pe altă dată într-o baltă ce-i rimată ba cu udă ba cu lată plicti(agoni)seala mă cuprinde nu mai pot să văd ideea în mulţimea de cuvinte într-o muşcătură fermă a crescut rupturi de dinte ştirb e zâmbetul …şi minte aaa […]
cu dalta asta bat la uşa ta tu piatră de mormânt peste simţire să izvorască din bătăi o stea ca trecerea de ani peste pastile * să sap în vorbe crăpături măcar priviri fâşii până în înviere furiş tunel ne-mpiedicat de cheie şi neînchis în buza-i de hotar pecete ruptă-n faşa-i de idee * spectacol de pe scena asta-nchisă de ce te-ascunzi de mine ca un teatru… am încercat trei dălţi sau poate patru forţate-n yala ta de gibraltar s-au rupt în fii şi fiice de-ncercare cum jerfa-şi află gustul pe altar
peştera ca un pantec neprimitor găzduia singurătatea muntelui ce mă găzduia. credeam că împotriva aglomerării de jos, împotriva prafului străzilor şi a mainilor ce-mi cercetează buzunarele, cărăruia îngustă de munte şi chilioara peşterii ajunge…
vroiam să fug de tunetul lumii spre a auzi mai bine tunetele Tale fără remix, urcand caţiva centimetrii mai sus, crezand ca-i important, că ajută…
ploaia sarcinilor ce nu conteneşte îmi murează viaţa şi-o acreşte fără sinchisirea împrospătării. nu pare a fi ploaie de primăvară, şi m-am aşezat ciuci la uşa peşterii aşteptand binecuvantata Ta ploaie.
primul strop ce mi-a cazut pe obraz am crezut că-i începutul, cand de fapt era prelungirea unei lacrimi…
Te-am căutat afară pe munte şi-n vale, în stropii de ploaie şi-n tunet, în tumult şi-n solitudine rămanand doar cu amintirea ecoului gălăgios al zgomotului.
in deja-vu-ul paginilor cu relief de Ilie am lăsat susurul să mă coboare în mine doar spre a rescrie istoria cu propria mana, în susurul bland şi subţire…
ca sa te-aud pe Tine, tac…
călătorru' 