Arhive pe etichete: vorbă

cuvântul

Standard

el nu-i atent!
el țintește cu atenția lui
în altă parte
urechea lui e ținta altor
atenții

el e absent!
prezența lui traversază aerul
ca o boare răcoros-fierbinte
aerul gros al acestei clipite
din care el lipsește

el este nefiind!
și asta nu doar din pricină
că se poate
ci mai mult din cauză că-i
obligatoriu
asemenea prezentului
aidoma libertății

el este liber!
oohhh, cel mai liber!
liber să se-nrobească
oridecâte ori vrea
cui vrea
cu salba libertății la gât
ca un număr pe piept
ca o armură pe umăr
imortalizat de nemurirea
unui scris
de viața veșnică
a unei poze
îmbrățișată de lumina
ochiului

el nu-i stabil!
e rochia unui mereu alt
trup
febra unui mercur
transparent
chipui unei fețe
spatele încovoiat de înțelesuri
al acestei descrieri

el nu e el!
adeseori e ea
deodată ei
deodată ele!

dacă-i spui numele dispare

Standard
adulmec tăcere
cu plămânii-o fac bulgări
în timp ce-o adulmec
o tai cu privirea în loc s-o admir
şi-o respir…
(ea) e o lume a sfârşitului
(la început a fost cuvântul, nu?)
a prăpastiei ce se cască după ultima literă
a vorbei ce cască a-lene
cu sunetele la subraţ la subsuoară
dă-o-ncolo nu-i da apă lingvistică
las-o să moară…
în sărăcia ei de pustie…
 
ea e istoria nescrisă a scrisului
e liniştea din ochii glumei şi-a râsului
amintirea unei memorii uitate
 ce nu ştie cum o cheamă
(şi nu ştie că nu ştie)
nu poate număra 1… 1000
 
nu ştie de el… sau de ea
nu se ştie pe sine
nu se poate-ntrupa
că moare când îşi spune pe nume
…dispare

n-am ajuns încă !

Standard
de nu-mi vei vorbi ce-am s-ajung Dumnezeule ?
 
voi ajunge sufletul vechiului
şi-l voi (şi) depăşi ?
voi ajunge din urmă din nou(l)?
cusută gura inimii mele cusută cu firul multor tăceri
stă mută stă surdă cu ochii-n durere înoată
în lacrimi se-neacă în ele
în gustul amar de tăcere
mucezeşte sufletu’n ea asemenea merelor
nu mai bate în nicio uşă se prăbuşeşte în umbra ei
cu balamalele împietrite în deschiderea făcută cenuşă
fără lumina niciunui foc fără cutie poştală
fără scrisori fără veşti fără joc…
 
ce voi ajunge de nu-mi vei vorbi
Dumnezeule ?
ce-am s-ajung (în) ce înţelesuri ?
un punct într-o margine de cuvânt sau
nişte puncte într-o suspensie: o lipsă de urme
în urma unor lipsuri de mersuri…
 
joacă-ţi toate cărţile pe masa atomilor mei
ce-ai să câştigi ?
care ţi-e marea dorinţă ce vrei ?
 
împarte cu mine ziua victoriei sau măcar taie în min’ un procent
nişte minute nişte ore nişte secunde
despică burţile nerostirilor până-n tăceri
desparte tăierea celor două tăişuri din sabia cuvântului tău
rupe rămânerea-n urmă de-ajungere
mai noul de mai noul de ou…
 
voi ajunge din urmă planurile zilei dintâi
latura stângă
lunga faţă a întunericului cu înecarea Oxigenului în H2
plimbările tale cu spatele
funia ‘nodată în buriculpământului
dedesubtul plimbărilor
întâiul răsărit al cuvântului …
 (..?)

fotosinteza cuvântului

Standard
Lumina Ta e oxigenul meu (?)
prin frunza foii ca din gură-n gură
fotosinteza asta tot mereu mă taie pe din două
mă fisură
cu ascuţişul ei de Prometeu
*
în jarul arderii necontenit
asemenea bunicii şi poveştii
adorm în largul zâmbet pironit de transparenţa vorbei
ce deschisă m-a’ntâmpinat şi m-a uimit cu aerul oxigenat
ce a trezit
lumina Ta pe limba mea
în ochiul ramură cu frunză-n ea
sau un plămân cu pleoapa tot aşa
Lumina Ta cu vorba ei
 

la umbra unei tăceri:

Standard

… acolo mă feresc de lumina vorbelor.

urechea surdă a ochiului

Standard
din mersuri în mersuri ca valul în val
te sprijini de-o vorbă ca apa de mal
ascuns stă în vorbe un duh neştiut
ce-şi are rostirea ca singur avut
între tine şi mine între tine şi noi
stă flacăra vorbelor şopotire vâlvoi
ce ne consumă de ne face nisip
ce se-ntrece pe sine trăgînd după noi
cutii de conserve
şi ape de ploi…

din mersuri în mersuri ca malul în mal
te sprijini de-o vorbă de-un simplu banal
chitanţă dovadă c-ai trăit şi ai fost
o singură faţă monedă culoare
ce cu cifra te-ncântă te doare
să-ţi rosteşti sprijinirea cu duhul în ea
cum lumina de-afară izvorăște din stea
cârlige te-agaţă de vorbele ei
te face să vrei şi să nu ştii că vrei
să-ţi rosteşti vrerea (ca pe-un) avut
cu duhul plutind neştiut nevăzut
ochiul lopată de vâslă în val
n-ajunge să-noate tăcutul banal
urechea se scaldă în soarele lui
în duhul vorbirii şi-n vorbele lui
 

feminin & masculin

Standard

puse una lângă alta: vorbă lângă vorbă

parcă sunt bucăţi de mere

într-o’mperechere

parcă-s două inimi calde

ce se bat într-una

mâini curate de copii, vesele şi vii


pus de-o parte şi de alta: sunetul, cuvântul

parcă e o stea albastră

soare-n lumea noastră

parcă-s doi îndrăgostiţi

într-o lume aparte

trup acordeon de foi, sub coperţi de carte

dumnezeu e poliglot

Standard
Tu le vorbeşti pe limba ieslei la păstori
şi cu o stea deşiri astrologia
către magi din orient cu ochii-n sori,
c`o privire Tu vorbeşti către Maria

la plugar îi (s)pui în pietre şi-n pământ
tot ce are-n ea Împărăţia
să-şi extragă mersurile din avânt
cum din moarte-şi scoate capul învierea

Tu vorbeşti pe limba unei întrebări:
căutare cu priviri rotunde
dacă-i dimineaţă Tu vorbeşti cu zori
dacă-i noapte, cu lumini cărunte

câţi analfabeţi pe lume sunt,
curios cum toţi ştiu să se roage
dialectul mâinii li-l vorbeşti
când citirea, scrisul, li-s oloage…

numai mie îmi vorbeşti când, cum…
ba cu bucurii, ba cu necazuri ce se-opresc
în malul unui gând
…limbă ne-nţeleasă de talazuri
 

joaca cu vorba

Standard

şi Ţie-ţi place să te joci cu vorba, iar vorba Ta cu vorbă prinde viaţă

cu braţele deschise către joacă şi „mingea” ce-şi aruncă-i dimineaţă


Tu-ai aruncat o vorbă în pustie şi-a stat pe braţul nopţii o lumină

şi-o altă vorbă ascunsă prin grădină a înflorit din iarba ce-o răsfaţă


din undă-n undă jocul se desface cum zâmbetul se-mprăştie pe buze

se pierde-n ochii mari privirea hoaţă fugind cu înţelesurile obtuze


e-o voioşie fragedă si caldă lipsită de mai multe feţe-ntruna

e da cu da şi nu cu nu cununa a vieţii şi a gârlei ce o scaldă


pe fiecare parte zarul vorbei îşi poartă numărul de sărbătoare

aruncă  jocul Tău în poala boltei peste ambulanta trecere sub soare

Ioan 6.68, Ioan 1.1, Geneza 1.3

imagini vii

Standard

Când Tu gândeşti în dreptul meu: apare-un plan, instantaneu.

Şi când vorbeşti, se-ntâmplă !