Arhive pe etichete: visare

…nu mă trezi la viaţă

Standard
în aburul oglinzii am văzut tot
ce-i lipsea…aproape tot
ca dup-un duş am şters cu mâna noaptea
aşezată peste oglinda clară a trezirii
 
nu, n-ar fi trebuit…
s-apeşi cu zgomot clanţa într-un text
ce mi-a sărit în ochi şi-acuma lăcrimez
că firul de nisip ca pe-un copil abandonat
acolo şi-a lăsat un pas
sau nu ştiu ce picior e-n prag
exact acolo pus în marginea trezirilor şi somn
 
lasă-mă-n visul meu… îmi tot şoptesc –
dovadă că sunt treaz şi calc uşor
pe cioburi de simţiri mai vechi
în cerc să caut drumul înapoi
către un vis ce-i mort şi îngropat
dar care tot visează învieri
 
visez că dorm şi nu ştiu că visez
nici că sunt treaz sau adormit  sau viu
sau plec sau înainte merg sau înapoi
de ce?
visam că n-o să mă trezesc
şi-acum visez că o s-adorm
ca să nu ştiu să simt sau să visez
ca să nu ştiu că tu mă poţi trezi
‘n-alt fel de vis
‘n-alt fel de zi
‘n-alt fel
 

tre-zi-rea visului în-vi(n)s

Standard
mototoleşte visul acesta sau fă-i ceva 
visul acestei lumi atât de coşmar pentru unii
atât de agitat (uneori) pentru alţii
gândul acesta fugitiv pe care noi îl numim istorie
şi-ntr-o fracţiune de veşnicie mâzgăleşte altul 
cu alte culori cu alt colorit
în care fiecare să aibă trei ochi ba chiar patru
câte doi care să înceapă imediat ce se termină primii 
 
ai putea (dac-ai vrea…desigur)
 
dar (tu) ai trecut dincolo de vis
(de-acum te visăm noi pe tine)
şi te mototolim zilnic pe (ne)de-a-ntregul
ne putând să ne scoatem din minte 
gândul acesta ne putând să ne dezbrăcăm
de vis cum am da jos o haină 
şi după orice noapte (în care
fie că visăm fie că nu…ne mai aducem aminte)
ne trezim tot în visul Tău
cu care-o luăm de la capăt
 
şi mototoli  în mototolirea aceea citim 
(şi scriem) într-o limbă nostalgică 
diverse vise