Arhive pe etichete: vis

de-terminat

Standard

lucrez la un vis – nimic nou
poate-i ca și la tine
mă ține de fraier, de prost
nu mă plătește
mă vrea voluntar
oricând, oricât
inconștient și viu
de-mi poți pune pastă de dinți
pe deget
sau spumă de ras în palmă
ca să mă gâdili apoi
zâmbind
și iară, și iară…

sunt visul zilei de azi – îmi zic
vedenia din ochii deschiși
ai nopții
mesajul metaforic al unei înlănțuiri
de imagini
care mi-e șef

am încercat să mă reangajez
d(o)ar am semnat
pe perioadă
nedeterminată…

Anunțuri

cai verzi pe pereţi

Standard
alergi după cai verzi pe pereţi verzi
cai săriţi…
cai săriţi de pe fix
mânji necopţi cu ochii mari închişi
fără de foc în ei
visezi fără de somn, fără de vis
cai verzi pe păşuni verzi
ce contopesc copita lor
cu verdele unui perete necopt
fruct verde crud al niciunei opriri
 
tu sari peste ei fugind
de câte-o privire alunecând
pe-un zâmbet
cu ochii largi lipsiţi de somn
şi plini de vis
 
vis verde crud încă necopt
cu cai verzi încă nesăriţi
cu fixuri pline de cai
cu pereţi de iarbă ce despart
pământ de cer cu caii lor
pe care tu-i visezi…
 
cai-verzi

…nu mă trezi la viaţă

Standard
în aburul oglinzii am văzut tot
ce-i lipsea…aproape tot
ca dup-un duş am şters cu mâna noaptea
aşezată peste oglinda clară a trezirii
 
nu, n-ar fi trebuit…
s-apeşi cu zgomot clanţa într-un text
ce mi-a sărit în ochi şi-acuma lăcrimez
că firul de nisip ca pe-un copil abandonat
acolo şi-a lăsat un pas
sau nu ştiu ce picior e-n prag
exact acolo pus în marginea trezirilor şi somn
 
lasă-mă-n visul meu… îmi tot şoptesc –
dovadă că sunt treaz şi calc uşor
pe cioburi de simţiri mai vechi
în cerc să caut drumul înapoi
către un vis ce-i mort şi îngropat
dar care tot visează învieri
 
visez că dorm şi nu ştiu că visez
nici că sunt treaz sau adormit  sau viu
sau plec sau înainte merg sau înapoi
de ce?
visam că n-o să mă trezesc
şi-acum visez că o s-adorm
ca să nu ştiu să simt sau să visez
ca să nu ştiu că tu mă poţi trezi
‘n-alt fel de vis
‘n-alt fel de zi
‘n-alt fel
 

cresc spre declinul meu

Standard
fugim din lumea asta ore bune
lumina praful ei ne oboseşte
fugim să facem duş cu pielea peşte
şi-nchidem ochii ca-ntr-o rugăciune…
 
* titlu nepotrivit
* 8 din 24
* suntem împinşi
 

în ghearele timpului

Standard
susură muzica (plouă cu zgomot)
timpul se sparge armonios
(de) parcă împrăştierea lin se adună
în tot ce va fi ce este ce-a fost
 
oamenii strâng încleştarea cu viaţă
firul se ghemuieşte la propriu-i sân
râde şi plânge prăbuşit işi destramă
triumful de-a fi şi rob şi stăpân
 
„repede, repede” suspină răbdarea
umbră ce se-odihneşte în margini de scris
parcă bileţelele răstignite cu bolduri
ascund împlinirea oricărui vis
 
spaţiu-ntre litere ca virgula tace 
respiră răsuflă odihna în el
muzica oamenii răbdarea vivace
în ghearele timpului se simt porumbel
 

Iona(m) iubit

Standard

dormeam pe marginea de jos a furtunii

ca într-un leagăn al indiferenţei

ce-mi păsa mie că eu îi fusesem scânteie

şi suflarea cuvintelor mele era vântu’ din valuri

şi fulgerele rupte ale nepotrivirii


dormeam învăluit în visele unei himerice alergări

lipsite de competiţie fără posibilitatea înfrângerii

crezând c-alerg de unu’ singur că e imposibil s-ajung al 2-lea

legănat de pe o coastă a visului pe alta


pe munţii abrupţi ai poruncilor Tale (Nevăzutule)

mi-am făcut din adormire refugiu şi-odihnă

prea m-a obosit fuga de Tine

iubeşte-ţi singur nespălaţii somnambuli de pe celelalte margini ale furtunii

prea-i învolburată viaţa

prea cruntă deşteptarea

şi-acum nici măcar visul nu tace …

trecere de pietoni

Standard

creşte un vis în firul de iarbă nepăsător la coasă şi la paşi la uşile de bloc ce stau închise la crunta tiranie din oraş

creşte mereu spre stele şi spre noapte nespus de bucuros că nu e pom cu rădăcinile înfipte înspre şoapte nedezrădăcinate de atom

tresare-n vis sub legănarea lină a vieţilor ce-l mângâie trecând îl scaldă ceru-n lacrima lui plină de visul ce-i prelins până în gând

creşte în firul de iarbă un vis de o perseverenţă uimitoare şi în tânjirea lui spre paradis se dăruieşte uscării către soare

între 2 nopţi

Standard

Visul pe care-l visăm ziua e chiar mai bun decât visul nopţii !

aţipire

Standard

alergand înapoi pe banda magnetică a cantecului

răscolesc amintiri sub paginile prafului de ieri

ninge cu florile roz ale merilor

plouă cu parfumul primăvăratic al paşilor tăi

adie zambetul amintirilor ce dor

mă plouă prin păr, pe ochi, pe obraji

mă trezesc în pijamaua hainelor ce nu le-am dat jos

setos să-mi înec sufletul în cafea…