gânduri negre, gânduri albe

plecată haita-ntreagă a gândurilor rele a stat ca şi pierdută de albul de zăpadă

nici urlet şi nici urmă, zbor sau bătătorită, clipita multor zile n-a reuşit s-o vadă

sirena veştii rele ca raită adevărată a-mprăştiat cu unda-i e urmelor amprentă

şi-a scos din ascunzişuri tot ce-i mai bun în mine

cum ghiocei ies firav din crusta de zăpadă

însă nici bine iarna n-a apucat să plece cu braţele ei crunte care mă strâng în faşă

cu vânturi ce mă mână spre suflete-ngheţate

spre haita ce crezut-am că m-a lăsat în pace, că mult întinsa pace a devenit stridentă

un ochi de lac din gheaţă care priveşte-n mine

şi vede până-n suflet curat de zări senine cum ploile-şi adună nori negrii

şi furtuna întreagă prinde viaţă

*

mă hăuie ecouri de gânduri călătoare cu haita lor fugară ca nişte anotimpuri

a nopţii şi a zilei şirag intins în salbe, peste zăpezi e sania înhămată

la gândurile negre, la gândurile albe

Publicitate

de tronare

nu tulburaţi cu veşti a lumii vatră
nu răscoliţi  căldura ce mocneşte

cuvântul care bate mă îngheaţă şi
vestea detronării mă mâhneşte

parcă e bucurie-n sărbătoare…
şi când se naşte-un prunc,
fie chiar rege

se construieşte-un tron dintr-o splendoare,
se pregăteşte loc’ unde domneşte

de ce pe jilţul construit de mine?
…alt loc nu şi-a găsit în lumea mare?

eu unde să domnesc şi peste cine?
…în coaja unui semn de întrebare?

căzut e punctul cozii de la urmă
până-n cenuşa detronării caldă

o scriu cu degetele iluzoriu şi-o port la gât
aşa ca pe o salbă

„deTronare” – pe muzica de Alin Cristea

gândea angelic zborul

doar gândul că ai pregătit pastile, că ştii de boală şi că ştii de noi

mă face parcă să mă simt mai bine, să văd seninul zării de dincolo de ploi

senină-i noaptea parcă în nopţile istoriei, când peste geana lumii închisă de durere

se deschidea fereasta’ Mpărăţiei şi îngerii cântând vesteau mistere

„O bucurie pentru-ntreaga lume!” ascunsă într-un cântec – ce cadou!

mă-ntreb: Se bucură pământul? O mai ştie…? Copile, Tu de ce plângi? copil nou…

gândea angelic zborul cu glas tare, gândul „păsării” ce l-ai pus în noi

gândea găsirea grabnic pe cărare, gândul din stele luminând prin ploi