trosnirea pupei

am Înțeles!
astăzi se scrie altfel
se scrie cu futui și curve
junk food-ul limbii care ne crește
e trupul, scheletul și măduva
poemelor de azi
nuduri de femeie alb-negru

„mi-ai intrat în palme ca uleiul
scurs din motorul în reparații…”
„aripa ta e crescută prin mine…?
cum de împărțim același zbor,
același aer?”

să porți versuri de-astea pe buze
e să umbli gol de conținutul ultimelor reviste
ultimele faruri în noapte rătăcind
în lumina apusă a ce-știi-cărui
naufragiu…

de parcă atunci când trosnea pupa
sub sărutul furtunii
sau brațul Titanicului era rupt
de încordarea de gheață a întâlnirii
nu se-nălța de pe dirijarea aceea haotică
a multor brațe
același cântec de lebădă…

să pierzi o noapte albă
înseamnă să nu știi niciodată
ce tablou ar fi putut ajunge…
înseamnă
să rămânem dincoace de zidul fricii
în umbra gândului că modernismul altora
fiind a fost mai modern decât al nostru

când fiecare deget își are altă amprentă
și fiecare ochi alt iris
când orice inimă dansează
muzica-i proprie
mai ales atunci când nu știe
și-n fiecare zi o stea își trimite spre noi
și de jur împrejur
explozia de bucurie că s-a născut
…și pentru hoți și pentru curve…

ce naufragiu!

Publicitate

mereu ultimul, dar mereu

cafenie ultima sorbitură

şi-a încetat existenţa amară

am folosit-o ca pe-o cheiţă

ce deschide plimbarea de seară

*

temător ultimul pas s-a agăţat

cu forţă de iară

dacă va răspunde tăcerea la interfon

îl voi şterge cumva o să-l fac să dispară

*

ultimul minut se gată de-o oră

să meargă la balul din timpul aleii

să se-agaţe de orice secundă

să se piardă în fiece horă

*

ultimul aer cu ceaţă în el

trăieşte neobişnuit într-o zi

nu-i găseşte pe înceţoşaţii oameni din el

îi găseşte pe oameni copii

*

ultima strofă nu s-a născut

încă nu ştie ce-i ochiul

n-a auzit de viitor sau prezent

sau trecut…

*

ultima strofă încă nu s-a născut

Mâne ca scurtă a creşterii

a rămas mică ultima creştere

pe semne c-am crescut

se văd manşetele cu glezne lungi

şi nişte gânduri mugurii au înverzit

*

din vechiul nou în noul nou

surpriză înţeles pentru cuvântu’ „altfel”

când am pierdut ce-am fost am plâns

ca un copil ce spune tuturor că E

*

din trunchiul plin de noduri al schimbării cresc

cum anul creşte tot schimbând noaptea pe zi

şi pierde şi câștigă tot mereu

vechiu-nceput cu noul început

*

chiar nici o pierdere nu-i dezgolită de câștig

cum plânsu’ -nmugureşte-n bucurii

(iar mugurii-s amari până-nfloresc)

rămasă mică manşeta vechilor schimbări se bucură plângând

de mâna ce a depăşit-o’n mers

şi-i face semn de neştiut

cu ochiul schimbului deschis-închis

„pe semne c-am crescut…”