Arhive pe etichete: vaz

Nichita Stănescu: Contemplarea lumii din afara ei

Standard

„PARTEA I : NERVUL TERESTRU

l. Cel care a murit despre
cel care nu s-a nascut

Ne trebuie un timp care sa ne impace
felul nostru de a fi,
care sa ne lumineze ochii,
ochii care au inceput sa creasca anapoda
pe tot cuprinsul fiintei noastre,
ochii din nari si din degete,
ochii grosi din calcaie
precum si ochii
pe care-i eliminam tot timpul din noi
sub ciudata infatisare a cuvintelor
si a strigatelor.

El va fi vedere,
noi stim aceasta,
el va fi vedere.
De aceea i-am si pregatit
paturile ochilor nostri
pe care-i tinem neplansi.
Pentru el ii tinem curati si neplansi
sa aiba unde trage peste noapte
in orice secunda ar veni
cand va veni.

11707492_1442484042741604_6296293133694474458_n

2. Nervul terestru

Iata prima parte a descrierii :
aici, in aceasta zona cosmica
sub pleoapa albastra.
toti se mananca pe toti.
Neintrerupt,…”
[…]

Citește în continuare:
http://www.nichitastanescu.eu/opere/poezii/contemplarea_lumii_din_afara_ei.html#.Ve_JrJfQPQ0

i c (now)

Standard
privesc tot ce s-a-ntâmplat
privesc urma ta plecată
privesc cerul înstelat
steaua ta… de altădată
 
privesc muguri de nesomn
privesc şoapta ta lumină
privesc îngerii cum dorm
dimineaţa lor senină
 
privesc ochiul tău fugar
plin de stele şi de îngeri
privesc mugurii de plâns
văd cum sângeri
 
şi deschid larg ochii mei
ca pe două braţe pline
să te-adune toată-n ei
…să te-aline
 
10312005_828720583824053_5832688661130967803_n

amintiri de nicăieri

Standard
atunci i s-a dat nume acelui moment
de-atunci
timpul are trup suflet şi duh iar amintirea
asemenea unei mlădiţe de salcie
e tot mai tare decât trunchiul retezat al memoriei
mai victorioasă decât lipsa mea atunci şi acolo
 
„engage” zic unii logodirii:
plusul caietului lângă minusul vorbei
rosteşte banala călătorie în timp întrebuinţând
consumând o limbă prăfuită şi neînţeleasă
decojită asemenea pieilor de salcie
de pe nişte oase klingoniene
 
„engage” zic alţii cu mâna pe piept
înaintea saltului
ca pe-un jurământ sau o promisiune
de-a nu divulga niciodată totul sau de-a lăsa mereu
urechea surdă cu uşa întredeschisă
lângă paşii din ce în ce mai puţin vizibili
ai coordonatelor
 
straturile privirii aidoma amintirilor
se sedimentează
cu dâra lor lungă de lumină până în steaua
din care nu-mi aduc aminte să fi năvălit decât
întâia zvâcnire de pleoapă
a muzicii mereu crescândă a universului
 
într-un timp neştiut al fiinţei cândva
inima ochiului a început să bată
prin cotloanele nemaiîntâlnite privirea-l străbătea
şi-l clocotea:
atunci conştienţa lumii de ea însăşi
n-a mai încăput
peste oul pe care-l clocea
 

prin ochiul naşterii

Standard

s-au deschis ochii prizei: doi ochi pe-o faţă plastic

iar ochii jocului deschişi

se văd într-un elastic


cu ochii mari în zori de zi se uită dimineaţa

şi naşterea cu ochi deschişi

priveşte-n faţă viaţa


pe buzele unei fântâni se uită ceru-albastru

din ochiul lui deschis tot beau

s-ajung la ochiul astru


când ochii minţii mi deschid le văd pe toate-nchise

văd lumile de paradis

ascunse printre vise