capodopera eliberării din la(n)ţul văzului…

am văzut cât de orb fără de mine

mi-e ochiul

privirea suspendată a cărţii

oglindeşte privirea vie

îşi caută steaua

din gaura neagră a văzului

trăgând după ea lumea

pe sub pleoape număr pulsul vieţii

verificând-o

lumile ni se întrepătrund

doar cât să iasă scântei

 

până la urmă acesta e zborul

în oglinda nevederii contemplu orbirea

 

 

Publicitate

vedere de la…

tu locuieşti în gazde străine

şi prin ele câteodată 

mă scuipi

las’ să mă scuipe

zice inima-n mine

poate-am orbit

poate nu mai văd bine

(sau simt de-mprumut

reîntoarsă la lut)

scuipă-mă-n ochi 

de-a dreptul cu tină 

să văd pământul 

pământesc peste ei

mustind o neagră 

străină lumină…