păpădii milaneze

mă fac vânt pentru o floare de păpădie
și mă gândesc
sub munții imenși ai soarelui
pe munții pietroși ai răbdării
o roată dințată e umbra ei ruptă
într-o jumătate de umbră
un cerc de curcubeie e ridicarea
ei în dreptul soarelui

mă fac vânt pentru o jumătate
de floare de păpădie
și mă gândesc
o ploaie de puf e timpul
o stea albă fiecare secundă
un joc e vântul vremelnic
al vieții

țin cu mâna stângă capodopera
goală a tulpinei
și mă gândesc
ce umbre din plămânii divini ai zilei
sunt amintirile

© f: rb

Publicitate

uitarea ca o noapte

stafiile-nserării se leagănă în hinte

şi trag de pleată pomii ca nişte supărate

prin nevăzuta ceartă doar frunzele uitării

dansează un dans haotic

aleargă disperate

 

cu mâinile lor ferme mă-mping

ca pe-o privire

sub pleoapa de crepuscul deschisă peste noapte

şi prin pupila neagră ce freamătă de şoapte

duc vestea mai departe

legat mă dau de ştire

 

ninSoare de primăvară

plouă cu aripile merilor

plouă des şi de jur împrejur

plouă

ca semn că primăvara minte

norii gândurilor noastre

Norii gândurilor noastre înnegresc a vieţii rază
şi cereasca ei căldură
care se revarsă-n zâmbet ne îngheaţă în privire.
Umbra-i început de noapte,
libertatea-i îngrădire.

Vorba curge greu şi parcă `n-urma ei doar ran`apare,
viaţa pare fără noimă.
Şi-ncet, făr` a da de ştire,
bezna se revarsă-n alţii semănând nefericire.

Dac-am fi singuri pe lume condamnaţi am fi de-a pururi.
Nici un vânt de alte gânduri n-ar începe ca să bată,
gându` nost` l-am bate-n cuie.
Gândul ne-ar fi lumea toată.

Când in zarea altor gânduri vântul bate numai soare,
norii se prefac în picuri,
sau dispar in depărtare..
Norii curg ca nişte raze stropi de binecuvântare.