lanţul rupt al păcatelor

Ce, nu spălăm noi rufele murdare!?

Nu zicem… „şi-aşa s-a murdărit! s-o murdărim mai tare!”

Facem aşa doar cu cârpele…

cu cârpele ce nu mai au valoare.

gânduri aurii

se zice că-n cer e mult aur
ascuns la vedere în pavelele străzilor
respirat de pomii cu mere de aur
de lângă râul auriu ce curge peste veşnicele lui pietre
de aur

singurul lucru care nu-i de aur în cer
e soarele;
– în rest, până şi stropii de ploaie
şi norii din care pleacă şi-n care se-ntorc
ca o pulbere valoroasă de a(b)ur –
totu-i reciclare aurie

dumnezeul la care tot aurul din cer se închină
e de aur
numai inimile celor ce-au ajuns acolo prin strămutare
nu-s aşa;
în rest totul, până şi privirea cu care contemplă ochii
şi sufletul celor ce contemplă
e de aur

valoarea aurului din cer e de aur
şi cerul de deasupra cerului e tot aşa
şi păsările ce străbat auriul aer
şi pomii ce-au drept rădăcină întregul pământ
totul

singurul lucru pe care nu-l înţeleg
(asta pentru că gândirea încă nu mi-e de aur)
e dacă aurul de acolo
a fost pus sau a fost scos din mine ?

Publicitate

ritual

a tăiat-o la-nceput menirea caldă clocotindă sub pământ

ca-ntr-un cuib lipsit de aripi ce zboară către-nalt către afară cu avânt

muntele nesimţitor la stele a ascuns-o-n inima lui stând

îngropată-n frunze şi surcele

fără nume fără viaţă fără cânt

dalta i-a schimbat destinul sumbru-n învierea adusă de pietrari

când scoţând din munte inima lui tare

au jertfito-n muncă pe altar (tot din mână-n mână ca-ntr-o legănare)

prin sita celor nevrednice…

…nevrednice de laudă, nevrednice de aprecieri, nepotrivite cu parerile altora, cu parerile majorităţii, nevrednice nici măcar de aprecierea mea 🙂

oare cele mai puţin bune şi plăcute (evident raportate la anumite standarde personale, sociale, morale) nu sunt tot ale mele? e drept că nu trebuie să fac din posesia lor o scuză pentru a nu le corecta dacă pot, sau imbunătăţi, însă fiecare din noi e o însumare a părţilor tari şi a părţilor slabe.

odată cu şlefuirile vieţii calificativele pe care le atribuim acestora se schimbă, şi ceea ce consideram cu ani în urmă ca fiind slab si nevrednic, constat că nu e chiar atat de slab nici chiar atat de nevrednic. ochiul care priveşte (al meu şi al altora) e altul, s-a schimbat unghiul, contextul, gandul, trăirea, şi ce i se părea nu i se mai pare, ce credea că nu e se dovedeşte totuşi a fi.

scriu pentru voi cei care cu regularitate sau fără, intraţi pe blogul meu şi citiţi ceeea ce scriu. scriu şi pentru mine, ca să nu uit că dacă cele pe care le scriu se lagă împreună într-un fel de „sită a celor nevrednice” – o îmbinare cu multe goluri (lipsuri), se întamplă aşa pentru ca prin „sita” acesta să se cearnă acele scrieri valoroase (raportate la o valoarea literară şi la părerea personală a fiecăruia ). dacă se întamplă aşa sunt mulţumit şi bucuros 🙂

deşi aprecierile noastre diferă, perspectivele noastre diferă (mai mult sau mai puţin), oricat de pe gustul sau pe negustul cuiva ar fi ceea ce imi trece mie prin minte si suflet, ceea ce sunt eu in stare să leg în cuvinte E AL MEU.

sunt „mărgăritarele” mele, oricat de banale ar părea cuiva

e poezia mea – atat cat sunt eu in stare să scriu poezie 🙂

e „dictionarul” prin care îmi traduc eu viaţa cu multiplele ei stări

conştient sunt că oricum aş fi, ÎNTOTDEAUNA voi fi doar pe placul unora 

conştient sunt că părerile nostre NICIODATĂ nu vor fi pe deplin deopotrivă

conştient sunt că ceea ce dezamăgeşte 100% pe cineva poate fi „cireasa de pe tort” pentru altcineva

de cand scriu aici devin din ce in ce mai conştient că deşi părerea mea despre scrierile mele e cea mai importantă (pentru mine – nu ştiu dacă voi faceţi la fel), mă interesează şi părerile voastre

conştient sunt că paşii în spate pot însemna elan pentru înainte

voi lăsa deci prin sita celor nevrednice să se cearnă ceea ce e vrednic. vrednic in ochii MEI, vrednic în ochii TĂI, vrednic în ochii LUI (şi deşi părerea Lui am lăsat-o la urmă, conştient sunt că dintre toate părerile, exprimate sau neexprimate, a Lui e cea mai importantă), doar că e greu accesibilă cateodată, mai ales cand e vorba de detalii 🙂

Nu ştiu de ce, sufletul mi-l simt încătuşat

Legat ca-n nişte lanţuri ale îngrădirii.

Să merg să-ţi spun,

Să-ţi scriu tot ce gândesc aş vrea,

Şi pana s-o înmoi din nou în cerneala iubirii!

 

Şi cu ea să pictez  hieroglife ciudate,

Ciudate pentru ochiul ce nu poate vedea.

Şi cu buclele vorbei să creez nestemate

Preţuite, iubite,  doar de inima ta.

 

Şi nu-mi pasă că alţii le-or numi simple pietre

Ce-mi pasă, ce mă-ncântă e ochiu-ţi, şi-n el

De văd un licăr simplu, atâta îmi ajunge.

Şi-n ochiul meu răsare un licăr, ca şi el.

 

…spre pomenirea ei

Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; si, pe când sta El la masã, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz, când au vãzut lucrul acesta, si au zis: „Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, si banii sã se dea sãracilor.”

Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceti supãrare femeii? Ea a fãcut un lucru frumos fatã de Mine.  Pentru cã pe sãraci îi aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mã aveti totdeauna.

Dacã a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a fãcut lucrul acesta în vederea pregãtirii Mele pentru îngropare.
Adevãrat vã spun cã oriunde va fi propovãduitã Evanghelia aceasta, în toatã lumea, se va spune si ce a fãcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

Săptămana Mare – ultima săptămana petrecută de Isus împreună cu ucenicii Săi înainte de patima Sa, înainte de moartea şi învierea Lui a fost o săptămana încărcată de evenimente şi emoţie, întalniri, discuţii, remarci, reacţii, critici sau comentarii, atat din partea lui Isus cat si a celor cu care a avut de-a face.

De remarcat afirmaţia pe care o face Isus despre femeia aceasta care are curajul să iasă din „normal” si să îşi arate, să-şi exprime iubirea, aşa cum a ştiut ea cel mai bine: „…în toată lumea se va spune ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” – şi eu sunt unul care impresionat de gestul ei, iată o pomenesc în zilele astea de aducere aminte a acelor zile.

Ruptă de cotorul multelor păreri
Pagina umplută de păreri străine
Stă mototolită în mâna tremurândă
Care-a pus alături lucruri şi iubire.
Sub socoata-n grabă a zilei ce trece
Arde nerăbdarea foaia amanării,
Scrumul ei rămană paşilor pecete
Statul mult pe ganduri rudă-i nepăsării.
Păşind pragul casei plină de bărbaţi
Foaia albă-i scrisă cu nepotrivire
Lor le pare însă tristă risipire
Nardul ce se varsă-n gestul de iubire.
Adunată-n vorba acceptării Lui
Şifonata foaie a acuzării,
Cu mireasmă fină de parfum
Nu găseşte loc în cărţile uitării.

________________________________________________________________________

varianta 2 🙂

Pagina umplută de priviri străine
Ruptă din cotorul multelor păreri
Stă mototolită în mana tremurandă

Ce curge din lucruri parfum de iubire.

Sub socoata-n grabă a zilei ce trece

Arde nerăbdarea foaia amanării,

Scrumul ei il lasa paşilor pecete
Statul mult pe ganduri rudă-i nepăsării.Foaia albă scrisă cam nepotrivit

Li se pare crunta, tristă risipire

ce cauta ea intre ei, aici?

de ce-si varsa nardu-n gestul de iubire?Adunată-n vorba acceptării Lui

Şifonata foaie’a acuzării,
Cu mireasmă fină de parfum
Nu găseşte loc în cărţile uitării.