Arhive pe etichete: usi deschise

omeniRea noastră

Standard
o menire specială
omenire omenire
ţi-a fost dată în neştire
cu nemiluita
cum imensul ocean al timpului
îşi picură-n noi zi după zi
avutul: clipita
 
o menire specială
omenire omenire
ţi-a fost… şi îţi e sfială
cum te-adună şi te scoală zorii zilei
de când lumea şi pământul
cum ‘şi-adună înţelesu-n el
cuvântul
 
o menire specială
straturi straturi şi grădină
viaţă-mbălsămată-n vină
omenire omenire
tu pe umerii tăi falnici
porţi cu trudă în neştire
porţi închise şi deschise
porţi în tine o menire
 
o menire specială
oh menire cine cine?
şi-a pus ramuri de finic
înaintea ta pe drumuri
(cum i-au pus şi Lui un pic)
înaintea ta deschisă
o menire-ţi stă mereu
la picior de table sparte
muntele lui Dumnezeu
apogeu
 
Publicitate

printre balamalele zborului

Standard
– îngerul istoriei –

îngerul zboară înainte
cu spatele
străbate viitorul fără de întrerupere
întors mereu cu faţa
spre trecut
gelos pe minusurile mele
pe lipsa mea (de aripi)
pe setea mea
de cunoaștere
 
bătaia lui din aripi
aduce viitorul
mereu mai aproape
mereu mai viu
ca un răsărit de durere
ca uşile deschise
ale prezentului

cheia (succesului)

Standard

ab276441

Închiderea nu are uşiori

şi totu-i larg pe lângă uşa tristă

nu-s nici încuietori nici alte sorţi

decât deschiderea cea optimistă.

Degeaba cheile atârnă-n rotocol

în cerc închis puterii limitate;

la şoldul Tău atârnă râsul lor

când Tu deschizi, deschise rămân toate !

scrisoare catre ziua de maine

Standard

 

scriu zilei de maine o scrisoare. n-o s-o expediez, nu-i nevoie, şi-o ia singură…

sunt gata să-mi fac cuvantul bătăi în uşă – fi Tu cheie încuietorilor şi timbru!