Vâslesc în apele adânci şi întunecate ale cuvintelor…dau din vâsla scrierii… şi din cealaltă a adăugării lângă cuvânt litere, de parcă de-aş împinge numai de-o vâslă m-aş învârti: încerc, desigur. 🙂
Ce-i viaţa-n mâna Ta: o daltă?Da’ moartea? Un ciocan de jucărie?Te foloseşti întruna de amândouă la fel ca de creion şi de hârtie. Prin foaia zilelor te uiţi în mine, făcută sul cu tot cu calendare:Tu n-ai nevoie să mă vezi prea bine – Tu vezi acolo unde ochiul nu-i în stare. Una-i o stângă cealaltă o dreaptăşi cu-amândouă ‘ntinse (ca pe ţeastă) lumii îi ceri să nu mai creadă’n glume şi-unirea celor două să primească. Se uită toţi la Tine cu mirareşi-ascuns în umbra lor rămân în umbră:un ghem de gânduri scurte, neînstaresă-nnoade laolaltă coadă-n coadă câte-un răspuns la orice întrebare…
vorbesc prin ţigară cu fumşi prin desene vorbesc cu baloanecu litere scrisul îl spunloviturilor le vorbesc prin tampoane vorbesc prin privire cu ochişi prin semne vorbesc către mânăîntunericului îi spun către focdepărtări-i vorbesc cu-o minciună vorbesc cu un drum către steaea vorbeşte cu noaptea spre minenebuniei îi spun acadeape o limbă vorbită de bine vorbesc prin cafea cu plăcerice şoptesc şoapta lor printr-o canăcu mânere vorbesc prin mânerşi prin tremur vorbesc o capcană către lume vorbesc printr-un geamce mi-l port ca pe-o casă în spatela nevoie-i vorbesc cu ce am prin zerouri, prin lipsă, prin roate vorbesc către aer plămânşi prin tuse vorbesc cu răcealăcu ideea vorbesc prin volumviitorul ascultă cu-o şcoală numai gura nicicând, niciodat’nu mi-o folosesc la vorbireprin deschiderea ei – ce ciudat –către orbi le vorbesc cu orbire
călătorru' 