ce să curgă ce să steasteaua-n pungă vorba-n eapiedici pe cale drum pe pedaletăceri în taclale şi fumiubiri între frunze şi focul cătunmemorii uitate cu trupul uşorfulgi de cenuşă şi aripi de scrum paşi fără umbrăsens fără drum cum să se scurgă cumul a ce sufletu-n vorbă cara cu pacemijloc între două jumătăţi de întreg ne-nţelegeri legate cu fir de-nţeleg fire-mpletite cu ghemuri de ghes gogoşarul urechii umplut cu-nţelesca foamea să muşte din hrănire şi ea cum muşcă întunericul flămând dintr-o stea şi setea aceasta a ochiului gol pândeşte-n afară dându-i ocolce câine adulmecă un fir de miros ce este nu e: nu ştii de va ficum nu ştii de a fost totu-i o nebunie belşug de-amalgam ochiu-i al meu da’ nu ştie că-l am îmi atârnă pe faţă latul lui drum dansul cu lungu-i certificat că-i nebun condamnat la judecata unei simple-ntrebări umplută de viaţa oricărui răspuns nimicuri vidate cu vidul în ele coş ce există lângă gol de nuiele pierdută identitate în găsirea cea nouă optul culcat în lanul cifratrupe literele în oglindă ciudatcoacerea cloceşte clocireatimpul potrivit se rupe în două optul cel nou fi-va nouă
nimic nu sunt şi sunt nimic o vorbă-n plus o linie+n minus şi-s slab cu pielea mea de osşi stau cu mersu’ dus-întorsşi-s gol ca să te fac să viicum toamna-ntinsă pe câmpii se urcă-n pom*mi-s dragi golirile de tot(cu aromă demiseacă de butoi)de mă alung suntem iar doişi mă împing mereu pân’ spre de tot ca să-ţi fac loc*aşa mă regăsesc că suntcând mi-oglindesc nimicul cu zulufimă laud cu ce n-am cum lunile îşi numără zi după ziîntregul anmă laud cu ce nu-s privind ‘napoi pe unde-am fost unde m-am dushabar nu am ce sunt ştiind ce-am fost nu-l mai îmbrac pe „sunt” în nici un rost…*asta e clar nimic nu sunt cristal de geam curat prin care nu se vede deformat în care ochii nu se-ndoaie nu se frângîn tot ce nu-s descopăr tot ce sunt*şi rupt şi slab şi jos uşor să pot să zbordecor fiind mereu în alt decorcu tot dicţionaru-n buzunar traduc traducdicţionaru’ tăuşi-i mai uşor să zbor… e mai uşor*(în carnea mea de lut cu gust stătutţi-ai pus aroma ta de vintu scump ai cumpărat tot golul meuca să ai loc să-l faci să fie plino să mă umflu-n pene cu ce nu-scu tot ce-ai cumpărat cu ce-ai aduscu ce-ai umplut ce-ai adunat ce-ai pus…mereu o să mă laud cu ce nu-s!)
ţi-ai scos degetul din amprentă ce nenorocire pune-l înapoi reumple golul până nime` nu vede până nime` nu ştie nu vreau urma urmarea finalul nu vreau stigmatul semnul însemnarea pune-ţi înapoi degetul pe proaspăta rană nu fă din ea pâine nu fă din ea hrană pietrele acestea de aducere aminte îmi jenează picioarele umbletul îmi câmuiesc parcă privirile zâmbetul căluş la catâr corabie mare ce navighează cu vântul chemării trimiterii Tale legată la capăt cu cârma ei mică atotputernică furnicare furnică pune-ţi înapoi degetul în amprentă chiar dacă ruga mea e decat o amintire a atingerii Tale vidul meu are nevoie de aer de mare
călătorru' 