porţile deschise ale duminicii

ce să (de)scriu, litera

inima literei sau sunetele ei răspicate?

drumul cu tot cu paşii surprinşi macro

într-o poză

salvată undeva într-o amintire

mai degrabă uitarea s-o descriu

rătăcirea mapei – hărţii aceleia –

după care ştiam cum să găsesc amintirea

şi unde

 

acum nici uitarea nu mai ştiu pe unde-am salvat-o

şi fără să păcălesc adevărul

şirul de click-uri m-a’nlănţuit cu zalele lui

ca o realitate mai mare decât actul în sine

de parcă partea poetică n-ar sta spate-n spate cu cealaltă parte

n-ar fi lucrul în sine ochiul şi privirea

 

coastele literei să le descriu?

cum se vede printre ele ca printre scândurile gardului

bătăliile, războaiele, frământarea

dospeşte-n înţelesuri frământarea

şi de-aia câteodată poezia miroase-a cozonaci

iar alteori a vatră

 

pân’ la sadism ţintuirea asta pe foaie n-o doare

n-o sânge şi n-o pregăteşte decât de-nviere

în ochii tuturor acelora în care-s deschise porţile duminicii

ţâţânii înşişi cu dute-vino-ul literei

 

Publicitate

neadevărul unui orb (sau al unei orbiri)

păşeşte câte o treaptă concretă spre noi

că-i mult prea străin şi-i mult prea departe

abstractul Tău scris pe foile albe

iar ochii de privire ni-s goi

*

când să vedem nu mai este nimic de văzut

poate doar lipsa rămasă în loc

întoarsă cu spatele apropierea s-a abstractizat

rotundul nostru dialog s-a făcut colţuros

spre pătrat

*

eşti Interogatorul de dincolo de geam?

odihna unui scaun şi-a unei cafele

amintirea unui telefon rămasă în gând

şi lista lungă de-ntrebări ce-o găsesc printre ele?

*

mi s-a concret de atâta abstract

fruct necules de brumă pe toamnă

…când s-o coace a gata pleoapa mea albă

călcat-n picioare sub treapta de pas?

…în loc de oftat mai bine o palmă

 

trei simţiri

simţi trecerea?

ea e o punte lină

de la dezastrul unei necunoaşteri

spre lumină

simţi gândul strâns pe braţ

cu snopul floare?

e rodul anilor spre nu mai doare…

simţi frunza verii adiindu-ţi glasul?

e viitorul ce-ţi umbreşte pasul

dezordine poetică

sunt poezii învăţate de-a valma ritualuri înşirate pe bănci

un popcorn ordonat jucăuş ca şi vrabia

înghesuit în căldura anotimpurilor şi fugărit parcă de-ale vieţii lungi fălci

*

vin simţirile ca printre gări trenu’

trec lăsând un aer răvăşit după ele unele par încrucişate ca ghemu’

altele rămân mereu paralele

*

doar aşteptarea nu mai pleacă acasă nu ştiu ce cuib îşi face bând ceaiul

sorbitura ei lungă o înfige cu paiul

în şirul minutelor mele o lasă…

*

dau înapoi pelicula minţii cu tot ce găsesc de popcorn acolo

ordinea se frânge şi ea pe din două

nu se mai regăseşte şi nu se mai ştie

în dezordonata învălmăşeală de poezie…