povestea îngerul(ui) surd

(e-o poveste cu nişte îngeri surzi: o răsturnare secetoasă de nori

care pentru a fi în stare să plouă trebuie prima dată să-i uzi)

 

lăsaţi-mă voi îngerilor jos nu mă mai trageţi cu zborurile voastre

ce-s eu cutia cadastră de conservă

traducătorul mutelor aripi cu care jucaţi ping-pong

pe masa asta de lumină prezentă?

 

la sfârşitul zilei îmi vreau plata altfel

o să v-ameninţ zborul cu foarfeca de-o să fugiţi

mâncând pământul şi-o să roadeţi cotoare de săbii

cu tot cu coadă… da da coada aia 

cu care-o să plecaţi între picioare până când

or învăţa aripile să meargă – asemenea celor smeriţi – pe jos

(frumos v-o spun s-o ştiţi frumos)

 

da’ ce? …au luat ei seama la plângerile mele

la zdrăngăneala asta însemnată cu pana unuia dintre ei

ce-am smuls-o cu furie când şi-a întins aripa

s-o rup nu alta – să rămână-n pană de zbor la marginea cerului de ieri

aşa să rămână şi ei cum mă împotmolesc eu câteodată

în pană de idei

 

nu nici poveste n-au luat aminte

la cererea mea tânguitoare fierbinte

şi trag de mine de parcă m-au câştigat la zaruri

de parcă-s nişte prunci care se bat pe daruri

şi strică-ntr-un final jucăriile toate le rup le-mpart între ei

ca soldaţii cămaşa divină

aşa mă-mpart şi trag de mine c-aproape mă rup

– după cum deja v-am spus –

între josul meu şi-al lor sus…

 

 

 

Publicitate

orbecăitul mers al mâinii

tactila privire o aruncam

prin vălul de-ntuneric ca un orb

faţă de tot ce-i nevăzut

cu mâinile credinţei bâjbâiam şi încercam

să-ţi pipăi faţa Dumnezeule

făr’ să mă ard dacă se poate şi

fără să mă tai

să nu-mi rănesc cumva atigerea-n

tiptila pipăială a cuvintelor ce-ţi ies din gură

sau para de foc ce ţi-o culegeam dintre pleoape

de parcă

toamna ‘mbelşugată a găsirii era aceea

 

însă ce pot vedea nişte degete-n noapte

sau ce-ar putea atingerea s-audă ?

 

în nevăzut ca un arcaş

şi-acum mi-arunc, mi-azvârl’ şi gândul şi privirea

şi-apoi mă duc să dibui ce-am lovit, ce-am nimerit

trăgându-mă de firul cu care de săgeată sunt legat

pân’ ce-n cămări pe raft

stau perele de foc ale privirii

cu care înlocuiesc şi-aici şi-acol’

şi-acum şi-atunci văzând şi nevăzând

prin vălul dintre tot ce-i în afar’ şi tot ce-a năvălit în ochi

în ochiul viu faţă de tot ce-i nevăzut

cu pere-n colţul gurii si sătul

setos

de dulcile poveşti cu care mâinile din când în când

îl zăpăcesc

 

poveste cu înger gri

(e-o poveste cu un înger gri, o răsturnare paradisiacă de pustii)

 

Îngerii sunt acele făpturi cuminţi care se convertesc în aripi şi-n zbor

atunci când sunt prinşi cu privirea

în ochii vreunui muritor,

şi care ţipă cu aripile un strigăt speriat:

„Eliberaţi-mă de privirea voastră oaselor, lut înviat !

Luaţi-vă prvirile-napoi, eu vreau să trăiesc nu să mor,

eu vreau să trăiesc şi să zbor !”

 

Noi atunci ne facem că plouă cu zborurile unor îngeri pe care-i cunoaştem

şi eliberăm îngerul isteric,

eliberăm îngerul speriat şi captiv,

pe care dintr-o dată îl convertim din mărirea şi mărimea lui…

în diminutiv.

 

Pe urmă îl aşezăm pe perină lângă cârlionţi blonzi

şi stingem lumina-n odaie;

eliberăm cerul blocat de tavan

şi-i lăsăm pe îngerii cei negri să intre ‘nauntru

(şi) cu zborul şi cu penele lor să ploaie.

 

La’nceput a fost alb,

asemenea foii nescrisă de povestea lui,

înainte de a cunoaşte conştienţa începutului,

atunci când înota zburând netulburat în lichidul amniotic atemporal –

neştiut de culoare, de privire, de poveste,

neştiind că zboară, că este.

 

De când ştie ce-i timpul a’ncărunţit,

penele lui imaculate s-au ingriit;

stă-ncătuşat într-un înger de pluş legat de scrisul meu orb,

care pentru că nu poate să-l vadă îl pipăie

şi-i simte aripa când fină de albină, când neagră de corb

– îl pipăie mintea cu scrisul de orb –

 

Nu se mai gâdilă, nu mai e jucăuş;

stă pe perină cu aripile strânse sub cap,

stă sobru şi sec şi posac,

încătuşat de culoarea gri:

trecerea dintre negru şi alb,

mijlocul dintre negru şi alb,

miezul de viitor şi trecut

în care s-a prins şi-n care se ştie,

în care se va ştii c-a ştiut.

 

E-o poveste cu un înger gri, cu un înger gri …