Arhive pe etichete: trairi

means of communication

Standard
Dumnezeu se joacă cu oglinda-n oglindă răsfrângându-se pe Sine pe-o rază pe care mi-o bagă în ochi
pe care-o împinge acolo cu instantanee;
orbitoarea strălucire a fotografiilor Lui,
a zilelor şi momentelor ce nu mai pot fi şterse nici luate jos de pe peretele memoriei.

Din oglindă-n oglindă îi trimit înapoi zâmbete
semn că-s mulţumit şi-mi place joaca (asta),
chiar dacă de cele mai multe ori
cu orbitoarea ei descriere nu mai înţeleg nimic
n-o mai înţeleg deloc…

În oglinda ovală a orizontului surogatul jocului sclipeşte a şapte…

dezordine poetică

Standard
sunt poezii învăţate de-a valma ritualuri înşirate pe bănci
un popcorn ordonat jucăuş ca şi vrabia
înghesuit în căldura anotimpurilor şi fugărit parcă de-ale vieţii lungi fălci
*
vin simţirile ca printre gări trenu’
trec lăsând un aer răvăşit după ele unele par încrucişate ca ghemu’
altele rămân mereu paralele
*
doar aşteptarea nu mai pleacă acasă nu ştiu ce cuib îşi face bând ceaiul
sorbitura ei lungă o înfige cu paiul
în şirul minutelor mele o lasă…
*
dau înapoi pelicula minţii cu tot ce găsesc de popcorn acolo
ordinea se frânge şi ea pe din două
nu se mai regăseşte şi nu se mai ştie
în dezordonata învălmăşeală de poezie…

critica criticii

Standard

aţi auzit copii spunand ca o vorbă spusă de nu ştiu care profesoară sau profesor prin nu ştiu care clasă a rămas aşa de tare întipărită în suflet că mulţi ani s-a tot văzut. deşi a rămas acolo în nevăzut totuşi s-a văzut şi-n afară. mă sperie puterea aceasta pe care o au impresile. cine mai stă să judece intenţia, să clarifice exact ce a vrut celălalt să spună. traducem în noi in propria noastră limbă ce spun alţii cu limbile lor. şi atat de intensă ne e trăirea luandu-ne nu după realitatea exerioară ci după replica lăuntrică, scrisă cu scris personalizat şi citită cu ton propriu…

şi deşi se întamplă, să mai fac o critică a criticii?

că despre asta am vrut să scriu 🙂