să te-ntinzi să te lungeşti până când întinderea şi tu totuna este să m-ajungi să m-apuci până când distanţa dintre noi nu mai este decât o amintire a unei umbre de gând şi tu şi cu mine gândul suntem să pleci auzi să pleci doar înainte şi să nu-ţi laşi în urmă nicio privire niciun regret nicio eşarfă sau altă urmă de parfum a plecării tale mi-e totuna şi auzi? …am vrut să-ţi mai spun ceva ceva nesfârşit şi lung aidoma sentimentului dintre noi dar de ce de ce să tulbur tăcerea asta a ta care totuna cu a mea este şi eşti: „a fi” se cheamă pasta cu care te speli pe dinţi şi tragi de tub şi-l întinzi şi-l lungeşti până când zâmbetul tău şi tu sunteţi aceeaşi oglindă în care îmi număr cu degetele aburul vieţii să te-ntinzi până când îmi umpli cămaşa cu-aroma cafelei tale dimineţile în care te-ntinzi până când se crapă de ziuă din pricina braţelor tale lungi cu care mototoleşti singurătatea şi-o arunci la coş ca pe-un cotor de măr până când zgomotul muşcăturii amintirile şi noi totuna sunt
nov.7
călătorru' 
