Arhive pe etichete: traire

mi-e totuna

Standard
să te-ntinzi să te lungeşti până când
întinderea şi tu totuna este
 
să m-ajungi să m-apuci până când
distanţa dintre noi nu mai este
decât o amintire a unei umbre de gând
şi tu şi cu mine gândul suntem
 
să pleci auzi să pleci doar înainte
şi să nu-ţi laşi în urmă nicio privire niciun regret
nicio eşarfă sau altă urmă de parfum a plecării tale
mi-e totuna
 
şi auzi? …am vrut să-ţi mai spun ceva
ceva nesfârşit şi lung aidoma sentimentului dintre noi
dar de ce de ce să tulbur tăcerea asta a ta
care totuna cu a mea este
 
şi eşti: „a fi” se cheamă pasta cu care te speli pe dinţi
şi tragi de tub şi-l întinzi şi-l lungeşti până când
zâmbetul tău şi tu sunteţi aceeaşi oglindă în care îmi număr cu degetele
aburul vieţii
 
să te-ntinzi până când
îmi umpli cămaşa cu-aroma cafelei tale
dimineţile în care te-ntinzi
până când se crapă de ziuă din pricina
braţelor tale lungi cu care mototoleşti singurătatea
şi-o arunci la coş ca pe-un cotor de măr
până când zgomotul muşcăturii amintirile şi noi
totuna sunt
 

neSimplitatea morţii

Standard
în văile înţelegerii
            în văile simţirii…
o să colindăm împreună potecile
           suferinţei sub paşi
ehe, ar fi prea simplist
să merg(em) aşa, pur şi simplu
            în W-uri
 
 

prima zi

Standard

fă din răsadul mormântului un loc de pelerinaj

rostogoleşte piatra sau mai bine rosto-goleşte piatra

şi rupe sigiliul de la gură

unora gura le este un mormânt deschis

altora le miroase a-nviere

şi-ntreaga săptămână-i duminică

un fel de călătorie în timp

Standard

unii zic că „prostul învaţă din greselile lui iar inţeleptul din greşelile altora.”

alţii zic că vorba asta-i altfel:

Omul intelept invata din greselile altora…
Omul inteligent invata din greselile proprii…
iar omul prost nu invata nici macar din greselile lui…

eu nu ştiu ce să zic…

se poate ca vorbele să fie adevărate…şi totuşi nu cred că nu dorim să facem noi înşine prostiile noastre, nu neapărat spre a învăţa din ele, ci pentru a vedea cum e, pentru a trăi senzaţia, pentru a gusta trăirea…

e foarte interesant (pentru mine) să încerc să călătoresc în trecut, să încerc să-mi imaginez cum a văzut lumea ce ştii ce „personaj”, despre care au ramas scrise cateva randuri. să încerc să gandesc cam cum ar fi gandit el, sa simt cam aceleaşi lucruri, să încerc să prind acţiunile sau reacţiunile lui…

evident că e o încercare aproape falimentară (atunci şi acolo nu e aici şi acum). şi totuşi pentru mine e o încercare provocatoare şi plăcută

reTrăire

Standard
 
am băut până la ultimul strop
am mâncat orice frântură de vorbă 
am dansat toate cântecele din psalmi
am scris toate limbile 
cuieniforme
cruciforme, diform- uniforme
am înţeles că nu le pot înţelege pe toate200150262-001.jpg
am distrus ce-ai creat
ai creat ce-am distrus
am râs cu lacrimi şi-am împletit
tulpinile florilor cu raze
florile soarelui au plâns când au venit serile
am visat că eram copil şi visam
numărând stele
pierzând rândul
ferindu-mă de roţile carului mare
încercând să mă ascund în cel mic
fugind după puii de Găinuşă
gâdilam Dragonul cu vârful degetului
am aţipit retrăind 
plânsul şi râsul amintirilor...