„…şi nu vor mai tânji!” – ai spus iar eu am pornit în căutarea locului despre care vorbeşti însă nu pe jos nici cu piciorul ci stând… într-o călătorie statică aşa cum faci când citeşti şi călătoreşti cu cel care călătoreşte sau îţi plimbi degetul pe hartă şi parcurgi distanţe imense cu viteze ameţitoare fără să te clatini fără să ameţeşti fără să te cheltui …(probabil că) nu voi ajunge niciodată acolo…decât plecând
(august 2008)
desenează-mi jumătatea ta de iubire pe jumătatea mea de minut pe-o jumătate de oră sau mâzgăleşte jumătatea ta de inimă pe jumătatea mea de ochi şi cu privirile noastre să desenăm din două jumătăţi un sărut din jumătăţi de cuvinte o conversaţie aşa: din jumătăţi posibile şi imposibile pentru ca din mine pe de-a’ntregul şi din tine pe de-a’ntreaga să creăm un întreg
întâlneşte-te şi cu mine de când tot aud de foarfeca ta paşii tăi care taie calea nu-ştiu-cui nu-ştiu-cărei să se gate drumul odată să-nceapă tăietura taie-l! nu-l săpa la rădăcină nu-l lăsa să crească fă-i ceva da’ nu metaforic să nu semene a’ntâlnire a reţetă întâlneşte-te şi cu mine… cum cerul întâlneşte plămânul ochiul privirea urechea cuvintele fantezia imaginaţia cum întâlneşte iubirea inima nu (mai) vreau să-mi zâmbească o fata morgana până când nu-şi va da seama plămânul? până când nu-şi va da seama privirea? … m-am dus după capul meu şi m-am aşezat spate-n spate cu el la umbră m-am uitat cu ochiul deschis şi-n afara mea atingeam lucrurile cu privirea şi le-atingeam cumva şi conturul interior din mine locul acela unde ne-am dat întâlnire
Cand eram, vroiam sa plec;…acum că-i aşa, vreau să fiu!
imensa se face visarea si sparge universul rotund,
tresare copilul sub „poc-ul” speriat de aerul spart in balon
de visul ce spart s-a visat.
imensa iubirea se face si ea, departe ca o luna in noapte…
stelute nu vreau ! nu pot ca sa iau, n-are nici cine-mi da;
da-i rece lumina din dragostea ta, imensa cum e, si departe.
imensa e noaptea din sufletul meu, ca o groapa de stea intr-o bolta
absoarbe, inghite, nesatula tot bea…
se chinuie, striga, se strange in ea, si tacand se revolta !
de ce printre popcorn si scaun tarziu, imi pierd pasii lipsiti de directie
cand pe-al vietii ecran ce se misca si-i viu, fara sala pot fi, o proiectie !?
imensa schimbarea din pelicula mea si imens e ce totul imi pare…
cand ajung pe ecran parca sala ma vrea
cand ma-ntorc s-o cuprind…imi dispare!
călătorru' 