stridentul nostru dialog lipsă

tăcerea e piatră

d(o)ar vorba-ţi ciocan o sparge în fărâme rostite

iubirea-i o flacără ce arde-un ocean

ţine-mi minte tăcerea iubite

mă uit şi acum la lipsa-ţi stridentă

se ţine peste tot după mine

o alung cu gânduri de-amintiri dichisite

ţine-mi minte rostirea iubito

tu strigi către mine cu zâmbetul tău

sprijinit pe arcanul peretelui poză

dependent de prezenţa ta împrejur

privirea spre tine mi-e doză

loveşte-mi tăcerile cu vorbele tale

aruncă-le ca pe nişte pahare de sticlă

lipsa cioburilor mă-nţeapă mă doare

gălăgia ta-i vie risipă…

sting becul şi trag draperiile toate

ca pe nişte ziduri nerostite-n zidire

trag peste noapte o alt’amintire

şi tac cu tăcerile-mi toate

(poate c-o să sune vreun telefon

poate va suna cândva vreo rostire)

ţine minte iubito iubite iubire

 

Publicitate

Allsop Arms

Atârnă cercei la urechi, degeaba
Se împrăştie un zâmbet pe buze
Privirea izvorăşte plăcută din ochi
Iar şuviţele atârnă obtuze.
Împrejurul urechii un mic rotocol
Sub carpetă nevăzuţi se-aud paşii
s-a uscat noroiul…
ploii îi vine să se-agaţe din nou
Să se-aştearnă pe umeri si buze.

Ţi se vede doar ceafa şi umărul drept
Cum te-apleci să îneci în pahare
Clăbucii de spumă şi dorul din piept
Care cum te apleci, cum tresare.
Întoarsă cu spatele în negru închis
Laşi timpul să curgă-n neştire
Nu mi-ai spus nici o vorbă,
Nici o vorbă n-am zis
Am vorbit doar c’o simplă privire.

În urmă se-nchide uşa cu arc
Cauciucuri se-nvârt pe şosele
Cu aripe-ntinse mă cocoţ în înalt
Ca apoi să cobor dintre stele.

ps. am cautat poezia asta si n/am gasit/o, asa ca m/am hotarat sa ma asigur ca data viitoare o gasesc 🙂 nu e „proaspata” 🙂 e de pe vremea cand am ratacit pentru o zi in Londra, si in asteptarea autobuzului am intrat in Allsop Arms/ul de langa statie…