poezie:

 Când abstractul devine palpabil…

„When you are in love, you are in freedom!”

Ce contradicţie!

Dragostea te eliberează robindu-te. Te prinde în legăturile ei de te duci acolo unde te trage. Aici e frumuseţea: că dorinţa ta de a merge se potriveşte cu direcţia în care eşti tras (sau împins 🙂 ).

E paradoxala contradicţie care deşi face viaţa posibilă, o face imposibil de înţeles sau explicat. Viaţa şi dragostea, şi toate elementele lor (mult prea multele lor componente) nu trebuie explicate până la epuizare, pentru că în cele din urmă, cel epuizat este cel care porneşte în căutarea asta, e încercătorul.

E cel ce-şi supune sufletul, mintea şi trupul unei trude ce nu cunoaşte limite, a căror limite sunt mereu în mişcare şi deşi par că pot fi atinse cu întinderea braţului sau a privirii, ba chiar a gândului, cum te apropii cum se depărtează.

Publicitate

dă-mi un pic de timp

strânseseşi ochii ca pe nişte pumni

mă love-ai cu privirile lor

mă simţeam străpuns de dorul fior

tiptil fredonam nişte vârfuri de pomi

nişte vârfuri de ulmi

vroiam să mă bată vânturi arest

să mă bată altceva o palmă de cer

să mă rupă-n palmele lui de mister

fredonata trosnire de pomi

fiorul de test

strânseseşi ochii ca pe nişte pumni

să nu mă love-şti cu privirile lor

să-mi dai timp să mă vezi dispărând

înaintea dârelor din urmă de dor

a înghesuirii  ruptă de sens

lipsită de rând

 

 

 

surPrinderea primăverii

oricine poate pune cuvântu’ unu ‘ntr-altu’

să lege unduirea cu bazaltul

din câmpul de meteoriţi să culeagă nectar

pe care să-l înţepe în vârful stelelor

din coroniţa ta

oricine îşi poate întinde mâna,

însă nu oricine poate lua

mecanic îşi mestecă roţile cercul

sub îmbătrânita lipsire de plombe

după calendarul lor, pe câmpurile primăverii

cresc bombe

oricine poate desena primăvara

chiar şi copiii pe foi mâzgălite

însă explozia cuvintelor învierii

nu stă-n chibrite

ce verde ţi-e ochiul !

de ce plângi iarbă ?

am rupt ghioceii lăsând bulbul acolo

în cifre îmbrac anotimpuri

iar vremea de-acuma e nouă

alege-ţi cu arcul privirii săgeata

rămasă în urma plecării lui Cupid

înmoai-o în tolba cuvintelor

gata !?

o unge cu miere din cuibul de-albine

să-ţi iau coroniţa din păr

şi să-mpodobesc cu ea primăvara:

… aşa !

acum e mai bine !