dialoguri încrucişate

nemijlocit neîndoielnic întotdeauna

comunicarea a fost la fel de uşoară:

20 şi una de grame o şoaptă

ce străbate cu uşurinţă printre alte şoapte

fără să se amestece făr’ să se’ncurce

fără să-şi piardă din greutate

printre valurile înspumate şi zgomotoase ale oceanului

sau şuierul nopţii cu greutatea ei de mormânt…

ce cuvânt!

*

rugăciunile se imprimă-n memorie în pereţii

camerei stând cu tencuiala lipită ureche

cu ferestrele pleoape secrete ce citesc

buzele ce tac buzele tăcând

*

ce? nu-i aşa că şi gândul telefonul vorbirii îl ia

şi-i apasă consoana vocala

fărâmiţând tăcerea ce-i ascunsă în ea…

prin ruptura aceasta răzbat neauzite şi nevăzute de ochi

rugăciuni rugăminţi rugăhărţi

săracele rugăciuni atât de bogate

(ciudate când pe verticală le porţi)

Publicitate