Arhive pe etichete: subiectivism

apr.22

desigur că da…

Publicat pe de
Standard

…adevărul este o variantă pe lângă variantele adevărului!

nov.30

subiectivă

Publicat pe de
Standard
las lumea să treacă prin mine spre voi
…de parcă aş putea-o opri
cum bogăţiile lumii se laudă cu averi de nevoi
aşa mă laud eu cu verbul „a fi”
*
se curcurbează atunci când trece prin mine
tot aşa cum se curcubează când trece prin voi
cu spatele rămas în nuanţe străine
de faţa luminoasă plânsă cu ploi
*
încolţesc sub brazde de lacrimi seminţe de zâmbet
uitate acolo de timpul trecut
uitat şi el sub nămeţii de plânset
peste lumea ce curge pe dedesubt
*
e un potop împrejuru-mi de nestăvilit
nu ştiu cât pleacă şi nu ştiu cât vine
cântăreala arată mereu diferit: când arcă de Noe
cu neamul sfârşit când lumea ce vine
*poza de aici
Publicitate
mart.27

Nu există libertate!

Publicat pe de
Standard

Există doar îngrădiri şi alegeri!

(pe unele le percepem ca îngrădiri, iar pe altele nu 🙂 )

nov.27

on & off air

Publicat pe de
Standard

„Cum a intrat în încăpere am simţit că n-am aer…”
…deci avem sau nu aer în funcţie de ce simţim, că nici fereastra şi nici aspiratorul n-au avut vreo contribuţie.

apr.7

deVenirea timpului

Publicat pe de
Standard

timpul trece:

de-i scriere îi sunt foaie, de-i călător eu drumul

de o mare, fluviu, îi sunt îmbrăţişare

de e o amintire îi sunt umbre-n lumină (imensa-i libertate îi e încătuşată într-o fotografie, sublimă)


trece timpul: se-aude-n urma lui tam tam-ul

în grabă trecătorii îmi intră în simţire ca-ntr-o gară

trecând peronul zilei de dimineaţă-n seară


timpul trece: cutia de conservă îmi populează mâna

spre trecerea lui lungă i-o-ntind ca o cerşire

cu generozitate el îşi dezbracă clipa

curentul ei mă trece printre fire


şi trece, mereu trece într-o plictisitoare cohortă

ce se opreşte ca norocul din când în când

într-o-ntâlnire cu plictisul

atunci materia din care-i făcut devine aluat ce se-ntinde

şi creşte într-o nesfârşită poveste


şi trece, mereu trece într-o plictisitoare poveste

ce se opreşte ca norocul din când în când

pe marginea cuvântului: iubire

atunci lungimea din care-i făcut se adună toată în ea

prea scurtă, prea mică, prea rea


gura ar vrea să spună ceva, însă trece şi ea

se deschide şi adoarme deschisă într-o imensă visare

într-o imensă căscare

mereu mai întinsă, mereu trecătoare


iun.23

subiectivism

Publicat pe de
Standard

Simt că trăiesc vremuri unice; aceleaşi vremuri pe care le trăiesc şi ceilalţi fără să simtă. (cât subiectivism)