cărările spicuite ca firul de păr sunt nişte terminaţii ale oraşuluicu amputata plecare sosirestoarse de iarbă dealurile sunt mulse de ploicălcate-n picioare de urme-ncălţate în mers şi-n noroiîn oraşul acesta iubito vom locui amândoi* tu vei împleti partea pletoasă a sufletului meucu mlădiţe doar de tine ştiutepe care le vom culege toamna altfel mai metafiziceincapabile să vorbească mai pline mai mute* (eu) voi face din privirea ta o corabie pe care o vom folosiîn loc de autobuzmai ales noaptea când lumina adoarme cândoraşul e mai asemenea vieţii straniu obtuz* nu ne vom cumpăra niciodată biletene vom duce cu chitanţa la şcoală să ne deconteze iubirilecerneala vărsată în nopţile umplute de lunăvizibile ziua pe colile cerului cu amprentele noastre-mpreună* ţi s-a spicuit părul la rădăcină cu fructe cu totîl mai ţine doar strângerea noastră de mână rădăcinile degetelorînfipte-ntre ele sub temelia oraşuluiîn care iubito ne vom descoperi cândva* eu pe tinetu pe mineca pe nişte comori neştiute de nime’ca pe nişte neasemuite mistereţi s-a spicuit păru’ iubito… ‘n himere