lanţul rupt al păcatelor

Ce, nu spălăm noi rufele murdare!?

Nu zicem… „şi-aşa s-a murdărit! s-o murdărim mai tare!”

Facem aşa doar cu cârpele…

cu cârpele ce nu mai au valoare.

zborul acela din împărăţia scrisului

a plouat într-o jumătate de coajă de porumbel

într-o jumătate de cuib de turturea,

atât cât a mai rămas pe foaia ruptă-n grabă

am înmuiat pe rând fiecare vârf de deget

în micul ocean

şi am spălat scrisul pe care mi-am propus să-l aştern

ca pe un aşternut cald lângă ramurile drepte ale foii

acolo lângă jumătatea de cuib

şi jumătatea de coajă

pe urmă l-am întins pe unde-am putut

sub razele lunii, în cuptorul nopţii

pe ecranul zorilor şi pe fiecare rază de soare

să i se usuce pe formă curăţarea

din jumătatea cojii de porumbel

să i se imprime în înţelesuri lumina

razele soarelui prăfuite şi ruginite de timp

coaja ramurilor întortocheate ce cresc din trunchiul caietului

în împărăţia scrisului cultiv ploi

mlădiţe de caiet

pe care semăn şi le asemăn cu oglinzile altor împărăţii

până le înverzesc crengile negre şi albastre

crengile întortocheate, trunchiate şi vreascuri

în care să-şi poată aşeza şi împleti cuibul

zborul acela din împărăţia scrisului

cu jumătatea aceea de coajă

în care plouă adeseori

şi în care îmi înmoi fiecare vârf de deget

spre curăţire

Publicitate

spălare şi creier

ei zic că-i rău ce facem. eu că avem nevoie !

peste apele stătute şi tulburi să curgă zilnic izvoarele Tale, să miroasă tot mai mult vindecare aşa cum muribunda iarnă miroase-a primăvară.

creierul e mai mult inimă decat inima

zilnic plus duminică de duminică ei zic că-i spălare de creier

iar eu că au dreptate!