cântece diferite

ai tras pe ochi o şapcă jerpelită

şi nu ţi-ai pieptănat perii din barbă, apoi

te-ai aşezat turceşte pe o plită

cioplită grosolan c-o veche bardă

în colţul străzii dincolo de staţie

e-o catedrală plină de vitralii

lumina chipurilor le dă viaţă

pioşi răsună-n criptă gologanii

Isuse vocea ta smerită se ţese cu acordul de chitară

mulţimea-ngândurată şi grăbită

te ocoleşte-ntre carton şi seară

nimic nu le izbeşte în privire

şi până-n inimă nu pot să vadă

Tu cânţi acum din fluier o baladă

şi tot schimbi instrumentul cu uimire

Luca7.31

Publicitate

virtutea tăcerii

zice un proverb latin că oamenii ne cred filosofi pana in momentul in care vorbim, iar pe urmă trebuie să ne spună: „dacă tăceai filosof rămaneai!”

în contextul tumultuos al vieţii, al multelor decizii rapide pe care trebuie să le luăm, e foarte dificil cateodată să alegem între tăcere şi vorbă, între a vorbii şi a tăcea. pe cat de necesar e cateodată să vorbim, să ne apărăm drepturile sau cauza (sau drepturile si cauzele altora), pe atat de necesar e să tăcem.

marea întrebare e cum ştiu? cum pot avea discernamantul acela de a alege cea mai bună variantă dintre cele două?

a nu vorbi atunci cand trebuie e o dovadă fie de slăbiciune, fie de laşitate, fie de necunoştinţă. a nu tăcea atunci cand trebuie e o dovadă de prostie, de mandrie, de infatuare. a fi în stare să te abţi atunci cand iţi vine să vorbeşti (să acţionezi atunci cand iţi vine să reacţionezi) e un semn al săpanirii de sine, al disciplinei, al înfranării.

„Cine îşi înfranează vorbele cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul potolit este un om priceput. Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.”

e important să ştiu să tac, tot la fel de important ca a ştii să vorbesc!

„Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni cu el. – Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept!”

înţeleptul Solomon constata că trebuie să le facem pe amandouă; şi să tăcem şi să vorbim, insă în contextul timpului şi al împrejurărilor potrivite.

„tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei”

              WWJD?

„Isus S-a infatisat inaintea dregatorului. Dregatorul L-a intrebat: „Esti Tu „Imparatul Iudeilor?” „Da”, i-a raspuns Isus, „sunt.” Dar n-a raspuns nimic la invinuirile preotilor celor mai de seama si batranilor. Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi de cate lucruri Te invinuiesc ei?” Isus nu i-a raspuns la niciun cuvant, asa ca se mira foarte mult dregatorul.”

dacă e folosită la timpul şi în contextul potrivit tăcerea este o virtute!

„La o întrebare prost pusă se răspunde prin tăcere.” – proverb indian

„Face mai mult zgomot un copac ce cade, decât toată pădurea care creşte în tăcere.” – proverb indian

„Tăcerea este sanctuarul prudenţei.” – Baltasar Gracian

„Înţeleptul gândeşte în tăcere, prostul vorbeşte fără să gândească.”

„Tăcerea este virtutea proştilor.” – Francis Bacon

„Tăcerea este marea artă a conversaţiei.” – William Hazlitt

„Momentele ocazionale de tacere pe care le-a avut au facut conversatia lui chiar incantatoare.” – Sydney Smith 🙂 înseamnă că se apropie momentul să tac!

evident că s-a scris mult, mult mai mult despre tăcere

după tipul de temperament pe care îl am, eu gandesc în timp ce vorbesc, gandesc după ce vorbesc (din păcate 🙂 ), îmi aşez gandurile scriind.

            tu cum faci? cum îţi vine să faci?