Arhive pe etichete: sens

apr.5

luciană blagiană viaţă

Publicat pe de
Standard
când totu-mbracă înţelesuri şi mai mari
întregul orizont e-atunci o pleoapă
de după care
privirile lui Dumnezeu ne cad în suflet
ca-n brazdele rănite vindecarea
 
cealaltă pleoapă o văd
nepământenii noştri fraţi
ce-şi pârguiesc pe alte ramuri de univers
fructul oprit
cum cărţile îşi poartă înţelepciunea ‘n-a sâmburilor foi
cum toţi strămoşii nostri ne pândesc
când în cămările din suflet
se stinge-un bec
 
şi pe sub pleoapă se-ascunde-un ochi
si după el un gând şi o mulţime
de oglinzi cu capu-n jos
de parcă doar aşa le dai de cap la toate câte sunt
le dai de rost
când după gând se fofilesc simţiri ce stau
înfipte ca nişte propteli
să pescuiască din al vieţii lac un peşte mic
un peşte jucăuş şi-alunecos
scăpat din mreaja mare de mister
în ochiul meu adânc
şi curios
 
când totu-mbracă înţelesuri şi mai mari
cenuşă-s norii toţi
în vatra unui orizont ce nu-i al meu
iar sorele-i un jar mocnit de vânt
de adierea care ne-a şoptit că a mai ars un veac
că s-a mai stins o flacără
arzând
 
Publicitate
iul.26

sub molia modei

Publicat pe de
Standard

Photo by Calatorru

nu vreau să slujesc

e ca şi cum m-aş îmbrăca demodat

din garderoba acestei dorinţe

umbra ei care mă stăpâneşte

umbra ei care mă veghează

ca o conectare între plusuri şi minusuri


tai rodul contopirii

trec lama cuţitului prin mijloc

şi leg de mine fiecare felie mâncând’o

slujesc dorinţei de a nu vrea sub zodia acestei dihotomii

care mă umbreşte cu marginea ei înfiptă-n lumina

ce-i urmează


nevrând să vreau le fac pe amândouă simultan

cum cresc îmbătrânind

şi neslujind la nimeni şi nimic mă angajez şi slugă şi stăpân

la o convingere ce e pe jumătate DA pe jumătate NU

un pom

cu rădăcina şi-n sus şi-n jos

care rodeşte numai într-un sens

un sens concret şi-un sens abstract

mart.13

ebraică

Publicat pe de
Standard
de la sfârşitul foilor spre mine
vine o scriere ce încă nu-i
într-o ebraică nescrisă poezie:
şi-o scrâjilesc pe foaie cu un cui

din vârful lui curge prin timp rugina
se scurge însuşi timpul în caiet
clepsidra foilor întoarce veşnicia:
şi-şi face trup şi suflet din poet
 
de la sfârşit de viitor, din spate
se scurge marea până în izvor:
de parcă lumea e ebraică în toate
de la sfârşitul ei spre Creator