inversă colecţie

n-am cu ce să sap în cuvinte

rămasele unghii nu înţeleg

tu mă priveşti zâmbind leoaică cuminte

să mă sfâşii în ghiare nu poţi pe de-a-ntreg’

*

atunci mă păşeşti cu pasul tău lin de felină

mă străbaţi ca o lumină de lună prin noapte şi geam

limba ta linge timp şi-i imprimă

o anotimpică înghesuire în an

*

colecţionez burghie din frunze

privirea de leu e un pai şi un sorb

păşesc peste apele îngheţate de munte

nimic las în urmă din pasul meu orb

*

colecţionez lopeţi din vorbe-nvechite

fără să sap în ele vreun rost

cu care unghiile mele tocite

să-l separe pe azi de ce-a fost

*

colecţionez unghii roase de alţii

tocite de colecţii de multe-ncercări

mai colecţionez priviri prea privite

şi aproape-n colecţii adun depărtări

*

în cuvinte nu sap niciodată nimicul

nu înţeleg ce nu înţeleg

burghiul de frunze mă (ab)soarbe mă-nghite

şi mă sfredeleşte de viu şi de-ntreg

 

Publicitate

despre aglomerarea vorbelor în ele

îngrămădire de verde prin aer

în frageda masă de-albastru abac

înghesui în vorbe cam tot ce se-ndoaie

cum iarba se-nghesuie-n fân, iar fânul în sac

îmi trece prin părul albit de albeală

secretul dintre moarte şi timp

bibliotecile-n cărţi se pun pe toceală

şi-ntre verde şi galben e-un alt anotimp

în arcul din yala din uşa închisă

prozelită o limbă converteşte de zor

în fânuri ciudate o limbă cosită

pe albastrul pătat îl transformă în dor

îngrămădire de vorbe-n cuvinte

în frageda carne cu trup cartonat

înghesui în mine secretele dinte

cum mersurile toate se-nghesuie-n stat