nesimţirea timpului

vine gândul şi zice: ho!

unde te grăbeşti în ce poveste

ca peştele în susul râului ce-a secat (sau)

în cerul din privirile lacului ce nu mai este

 

stai! odihneşte-te în marginea acestei secunde

să treacă timpul prin tine

e-adevărat că va răscoli aranjatele tale sentimente

dar măcar vei regăsi printre ele cele câteva

crezute pierdute înainte de vreme

pişcăcios de prea iute

 

tu-ai prins timpul de toartă braţ la braţ

ţi-atârnă la gât ca un şarpe înveninat de ciudă

secundele lui pe degetul tău inelar

se pierd în ne’nţeleasa găsire

preţioase de aur florile lor galbene

înfloresc şi dispar muşcând din tine

cu ultima lor devorare – anesteziatul ospăţ

îţi trece simplu prin ochi

nu ţipă nu doare…

 

Publicitate