Arhive pe etichete: scrisoare

love letter…

Standard
şi dintr-o dată apare o fisură
apare dreapta în dreapta celei stângi
creşte în capătul cuvintelor o gură
creşte într-una una în două linii lungi
 
dintr-o dată ne-viaţa venită
e văpaie aprinsă în oaspeţi ad-hoc
trezită adormire ce gându-l îndoaie
punând viitor în prezent boloboc
 
bruscă şi ruptă vorba aceasta
curge ca norul în litera lui
se-ntinde prin noi neştiind unde crapă
ca raza din soare ca mama în pui
 
şi dintr-o dată cuvântul dispare
din amintirea rostirilor lui
fisura tot creşte mai mare mai mare
dispărută e gura şi stânga şi dreapta
şi linia întreruptă
conturul haihui…
 
SANYO DIGITAL CAMERA
 

scrisoare

Standard
scriu cu durerea de cot
şi umplu foile nepăsării cu ea
sunt privit pe de-a-ntregul netot 
(şi) asta-i o limbă mai bună
cealaltă o limbă mai rea:
 
rămân în urma ta o băltoacă
rămân în urma ta un timp
rămân în urma ta
şi-ncepe să-mi placă
ecou de glas să rămân în urmă
(măcar de-aş rămânea aşa)
tu ia-mi-o-nainte inimă viaţă
rămân eu bătaia din ea
 

reply

Standard

Dumnezeu face plicul vieţii mele şi foaia nescrisă din el…

o scrie cu Cuvintele Vieţii, o pune (înapoi) în plic şi o expediază


când ajunge la mine o desfac rupând timbrele cu tot cu plic, fără să-mi pese

citesc cuvintele la repezeală şi uit să răspund


cine mai scrie astăzi scrisori ?

a venit poşta… (cam devreme)

Standard

timbru

Standard

să-ţi scriu un p(l)ic

… mai bine-ţi scriu un timbru

sau timbru mie

el e mai sincer

mai de preţ

mai de preţ decât scrisul

scrisul ce-ar rămâne la mine

fără el…

scrisoare

Standard
O să-l încercuiesc, să rup blestemul nerodirii lui
şi să roiesc pe lângă el ca şi un şoim ce-i ciocăneşte rădăcina
mai mai să prindă viermi.
Şi-o să-i arăt o coadă de hârleț să vadă ce-o s-ajungă în curând,
peste un an…
Iată că-l rabd de trei şi nu rodeşte decât umbră,
din răsărit pan’ la apus.
îi scormonesc îmbrăţişarea de pământ să ştie că mai are şi-o parte-n cer,
nu-i totul dedesubt;
iar ziua e-mpărţită-n trei şi anotimpuri trei l-am aşteptat
şi încă unul îl mai rabd cu dor.
Dar dimineaţa s-a schimbat în zi, şi-apoi a adormit pe dealuri dusă
şi a murit ‘n-amurg, aşa cum primăvara timpuriu,
s-a copt în vară, toamnă şi apoi în ger.
În capăt de hârleț, dintr-un metal am pus un cioc cu care îi tot scriu
că în curând va fi amurg şi ger şi prea târziu…
(deci să rodeasc-acum) … asta îi scriu !
 

scrisoare catre ziua de maine

Standard

 

scriu zilei de maine o scrisoare. n-o s-o expediez, nu-i nevoie, şi-o ia singură…

sunt gata să-mi fac cuvantul bătăi în uşă – fi Tu cheie încuietorilor şi timbru!