Arhive pe etichete: scrisoare

love letter…

Standard
şi dintr-o dată apare o fisură
apare dreapta în dreapta celei stângi
creşte în capătul cuvintelor o gură
creşte într-una una în două linii lungi
 
dintr-o dată ne-viaţa venită
e văpaie aprinsă în oaspeţi ad-hoc
trezită adormire ce gându-l îndoaie
punând viitor în prezent boloboc
 
bruscă şi ruptă vorba aceasta
curge ca norul în litera lui
se-ntinde prin noi neştiind unde crapă
ca raza din soare ca mama în pui
 
şi dintr-o dată cuvântul dispare
din amintirea rostirilor lui
fisura tot creşte mai mare mai mare
dispărută e gura şi stânga şi dreapta
şi linia întreruptă
conturul haihui…
 
SANYO DIGITAL CAMERA
 
Publicitate

scrisoare

Standard
scriu cu durerea de cot
şi umplu foile nepăsării cu ea
sunt privit pe de-a-ntregul netot 
(şi) asta-i o limbă mai bună
cealaltă o limbă mai rea:
 
rămân în urma ta o băltoacă
rămân în urma ta un timp
rămân în urma ta
şi-ncepe să-mi placă
ecou de glas să rămân în urmă
(măcar de-aş rămânea aşa)
tu ia-mi-o-nainte inimă viaţă
rămân eu bătaia din ea
 

reply

Standard

Dumnezeu face plicul vieţii mele şi foaia nescrisă din el…

o scrie cu Cuvintele Vieţii, o pune (înapoi) în plic şi o expediază


când ajunge la mine o desfac rupând timbrele cu tot cu plic, fără să-mi pese

citesc cuvintele la repezeală şi uit să răspund


cine mai scrie astăzi scrisori ?

a venit poşta… (cam devreme)

Standard

timbru

Standard

să-ţi scriu un p(l)ic

… mai bine-ţi scriu un timbru

sau timbru mie

el e mai sincer

mai de preţ

mai de preţ decât scrisul

scrisul ce-ar rămâne la mine

fără el…

scrisoare

Standard
O să-l încercuiesc, să rup blestemul nerodirii lui
şi să roiesc pe lângă el ca şi un şoim ce-i ciocăneşte rădăcina
mai mai să prindă viermi.
Şi-o să-i arăt o coadă de hârleț să vadă ce-o s-ajungă în curând,
peste un an…
Iată că-l rabd de trei şi nu rodeşte decât umbră,
din răsărit pan’ la apus.
îi scormonesc îmbrăţişarea de pământ să ştie că mai are şi-o parte-n cer,
nu-i totul dedesubt;
iar ziua e-mpărţită-n trei şi anotimpuri trei l-am aşteptat
şi încă unul îl mai rabd cu dor.
Dar dimineaţa s-a schimbat în zi, şi-apoi a adormit pe dealuri dusă
şi a murit ‘n-amurg, aşa cum primăvara timpuriu,
s-a copt în vară, toamnă şi apoi în ger.
În capăt de hârleț, dintr-un metal am pus un cioc cu care îi tot scriu
că în curând va fi amurg şi ger şi prea târziu…
(deci să rodeasc-acum) … asta îi scriu !
 

scrisoare catre ziua de maine

Standard

 

scriu zilei de maine o scrisoare. n-o s-o expediez, nu-i nevoie, şi-o ia singură…

sunt gata să-mi fac cuvantul bătăi în uşă – fi Tu cheie încuietorilor şi timbru!