înfloriseră în babilon grădinilesuspendate cu trudă pe scripeţise delectau dimineţile prinvindnorii departeporunca de-a nu plângeca să nu putrezească funiilescârţâiau scripeţii sub povară…printre bulgării păgâni ai semilunii fertilerădăcini din pomul vieţii se certau printre cititorii în steledacă să creadă mai mult în viaţa veşnică sau că se convertească la putreziream salvat funiile…grădinile suspendate au rămas între rugina scripeţilor şi florile de piatrăpe care din când în când strănutul cerului le-a umplut de rouăam salvat funiile poruncind norilor să tacăoprind roua dimineţilor sorbind izvoarele din apă…cât de sus te-am înălţat babiloane …cum să se-ascundă soarele sub tine?s-au ofilit sub umbra ta grădinilecu funiile uscate-n cioc îmi zbor cocoriinăuciţi cum au putut aştepta fără să ţipe albilor că-i prea târziu……şi-au început să plângă norii
cum coboară din elicoptere cutiipe scripeţi de funii învârtite în eispre nişte nevinovaţi şi curioşi copiicu timpul laşi în mine cutiile străine a zilelor prea pline de false jucării*cum de nu ştii? şopteşte o steaspre licărul ochi din inima meacum de nu ştii de mână să ţiiverbul „a fi” cu verbu’ „a avea”?ridic din umeri simplu poverile lăsateacolo de noapte de stele de stea…*cum urcă spre elicoptere funiile goaleşi zborul lor static umbreşte plecarea decorul(iar) ochii copiilor tulbură marea din care coboară valuri de cer (cutii îngrădite-n libertăţi de mister) *cum de nu vrei? ţip-un cocor aflat întâmplător în decorcum de nu poţi? răspund decorurile toate la toţişi tac din priviri cu gura deschisă:surprindere furată de hoţi *cum (,) coboară din elicoptere cutii?cum funiile-s scripeţi iar umbletul lor cercuri jucării?cum ştie zborul elice să stealuceafăr sclipind într-o noapte de om?de ce-s zilele pline carton mici prunci nevinovaţi curioşicuiburi de zile în a zilelor pom…*ce-s în cutii elicoptere şi cerurechea uşă sau clopoţellibertate ‘ngrădire mister!?
călătorru' 