„Marea dificultate de a ţine un jurnal constă în a uita că nu-l scrii pentru ceilalţi…sau mai degrabă în a nu uita că nu-l scrii decât pentru tine…sau mai degrabă în a nu uita că nu-l scrii pentru momentul în care vei fi devenit altul… sau mai degrabă în a nu uita că, scriindu-l, eşti altul…” – Montsieur Songe
că dacă nu eram în gândurile vieţii nimicul cu-a lui suflet de haosuri preapline mi-era înlocuire cu planuri în neştire sau viitor lipsit de trupul cuvântului nescris sau scris (chiar mai bine) şi dacă nu era umbra de amintire depoziTată tainic – dovadă cum că este – de unde adn-uri s-ar împleti poveste ce nu poate mai nimeni s-o citească sau să o scrie într-o limbă mică cu microScopul de-a se şti că este prezenţa mea sub zile de n-ar fi îndrăgită de trecerile vremii când calde când nocturne absenţele adunate mi-ar fi repetenţie pentru o altă vreme un alt aici, alt undeva: în lumea lui „se poate s-a putut, se va putea” cert e că sunt – incert e ce înseamnă ce va-nsemna…
o menire specială omenire omenire ţi-a fost dată în neştire cu nemiluita cum imensul ocean al timpului îşi picură-n noi zi după zi avutul: clipita o menire specială omenire omenire ţi-a fost… şi îţi e sfială cum te-adună şi te scoală zorii zilei de când lumea şi pământul cum ‘şi-adună înţelesu-n el cuvântul o menire specială straturi straturi şi grădină viaţă-mbălsămată-n vină omenire omenire tu pe umerii tăi falnici porţi cu trudă în neştire porţi închise şi deschise porţi în tine o menire o menire specială oh menire cine cine? şi-a pus ramuri de finic înaintea ta pe drumuri (cum i-au pus şi Lui un pic) înaintea ta deschisă o menire-ţi stă mereu la picior de table sparte muntele lui Dumnezeu apogeu
întâlneşte-te şi cu mine de când tot aud de foarfeca ta paşii tăi care taie calea nu-ştiu-cui nu-ştiu-cărei să se gate drumul odată să-nceapă tăietura taie-l! nu-l săpa la rădăcină nu-l lăsa să crească fă-i ceva da’ nu metaforic să nu semene a’ntâlnire a reţetă întâlneşte-te şi cu mine… cum cerul întâlneşte plămânul ochiul privirea urechea cuvintele fantezia imaginaţia cum întâlneşte iubirea inima nu (mai) vreau să-mi zâmbească o fata morgana până când nu-şi va da seama plămânul? până când nu-şi va da seama privirea? … m-am dus după capul meu şi m-am aşezat spate-n spate cu el la umbră m-am uitat cu ochiul deschis şi-n afara mea atingeam lucrurile cu privirea şi le-atingeam cumva şi conturul interior din mine locul acela unde ne-am dat întâlnire
masa e îmbrăcată în lemn dungat negru cu crăpături fine în fine zic şi-mi aşez cana pe jilţul acesta tocit sub cană domneşte o urmă rotundă în cană domneşte o undă rotundă pe care o-nghit sec îmi pică rău înghiţitura de nu-mi pasă de-o ignor şi mă fac că nu-mi pasă decât de blana dungată a lemnului cu care s-a-mbrăcat masa în loc în locul acesta în care activităţile i se-nchină în locul acesta de unde domneşte în locul acesta de unde
o caut şi n-o găsesc…
prin dreptul ferestrei dispar anotimpuri cu viteza călătoriei prin tren
mă opresc la fiecare compartiment şi o caut aşa cum citesc romanele pagină cu pagină călcând pe holuri cu umezirea de deget
adorm spre sfârşit(ul) răstignit în uşa rămasă deschisă prin care se pierde încrucişarea linilor în depărtata lor mântuire
deschid închiderea şi nu-i mai găsesc locul – s-a blocat într-o poză clepsidra vieţii; caut popasul neodihnit caut odihna fără să reuşesc să fiu în stare să prind tăcerea în cârligele vorbei
caut şi nu găsesc sfârşitul căutării nici măcar în sărutul de final al scârţâitului cu care trenul îşi târâie paşii şi-şi linge tălpile a căror ameţire îl poartă
Tu ne loveşti atunci când ne faci bine
şi-aştepţi să-ntoarcem celălalt obraz
în rana tăieturii dureroase
ţi-aşezi răsad pe-a timpului pervaz
pe urmă zile una după alta le-aşezi deasupra tăvălug
s-acopere răsadul, să-l îngroape
şi-ţi laşi tăcerea neagră ca o noapte să ningă-ntreagă pe deasupra lui
sub stratul rece al tăcerii Tale
noi îngheţăm de spaima sperieturii
trosnesc crăpările sentimentale
ca geamurile-n faţa loviturii
Tu ne loveşti ca să ne faci un bine
cum cuiu-şi creşte floarea sub ciocan
şi ca unirea lui să ţină bine
mai baţi un cui împodobit cu şpan
călătorru' 