Arhive pe etichete: schimbare

pe partea mea de legământ nou

Standard
va durea când (o) vei lovi cu ciocanu’
nu ştiu din ce-i făcută piatra inimii mele
(şi nu ştiu) nici duhul ciocanului cuvintelor tale ce lemn are 
dar ştiu că dacă-n împietrire nu e modelare
e loc de zdrobire de sfăr’mări şi de doare
*
printre crăpăturile stâncii se vede chipul tău
sclipeşte ceva prin lumină
e focul pietrei preţioase ce-o scoţi la iveală ca un miner
tu faci într-un fel al tău
deşi eu nu prea înţeleg pe deplin
nici ce mă rog nici ce-ţi cer
*
tu cârmuiești inima mea cu dalta
sunt singurele hăţuri de care ascultă
e singura şcoală ce-i vine de leac
încăpățânării de stâncă
din nou îţi cer (c’ acolo eşti tu) şi aştept
n-o lovi tare loveşte-o încet

Rugăciune

Standard
Fă-i căii mele o cicatrice!
Cu groază-ţi cer să îmi tai calea
până la sânge
până la nerecunoaştere…

O mână spală pe alta

Standard
Nu există creştere fără schimbare
Nu există schimbare fără pierdere
Nu există pierdere fără durere!
***
Existând schimbare există creştere
Existând creştere există câștig
Existând câștig există bucurie!

locul unde-a fost cândva un cui

Standard
mi-a rămas inima piele şi os
ca o grimasă-n colţul zâmbetului ei
ca locul unde-a fost cândva un cui
cu un tablou în el
ca o valiză ce şi-a pierdut călătoria
şi singurul ei rost
*
găsită-i gara-n locul pierderii de tren
iar lungii paşi pierduţi s-au regăsit c-odihnă-n ei
în locul coacerii e vânt
îl văd stând printre pomi mereu pitit şi nevăzut
mereu altfel cu părul lui cel blond
şi prietenos
cu tocurile-nalte şi deschide
la lemn de măr şi la bătăi
*
pierdută foamea s-a găsit
sătul mi-e la-ndemână  să-nţeleg
cuvinte cum ar fi „`ndeajuns” „destul”
şi anii ce-s pierduţi se văd
în vasta-mpărăţie a unui pom
cu fala ei tronând pe cap
a verde crud…
*
privirile de ochi pierdute sunt
şi-n locul lor găsit un ochi intact
e gata să îşi piardă zi de zi
întreagă revărsarea ce nicicând
pierdută nu va ştii că s-a pierdut
*
când pierzi ceva câștigi un loc
găseşti când pierzi şi nu ştii c-ai găsit nici ce
un set ce-i nou nouţ de întrebări
ce s-au pierdut de fostul lor stăpân
şi-n locul gol ce şi-au găsit
pierdut eşti tu

Lirica întrebărilor

Standard
unde-i crăpătura de stâncă?
unde-i spatele Tău prin faţa căruia să trec?
unde-i partea mea de Moise
şi muntele schimbării la faţă?
*
îmi întind cântecele după slava Ta
(ca nişte sârme pentru rufe albe)
iar Tu tăcând îmi deschizi ochii cu ciripit de vrăbii
prin intersecţii
cu raze sparte în geamurile zorilor
şi mi-e şi teamă să calc pe cioburi…
 

nasturele (the button)

Standard
Aceeaşi viaţă şi… nefericire
Aceeaşi viaţă şi… hop, mirare, curiozitate, bucurie.
… cand de-o parte, cand de cealaltă: butonul atitudinii.

un moment dat de nu ştiu cine

Standard
am plecat din mine însumi la un moment dat
nu ştiu cine mi l-a dat şi de ce
am vrut să văd şi altfel într-un mod minunat
să văd fără ochii mei să văd prin idei
şi-am plecat fără lacrimi …sau cântece

pe jos am găsit nişte ochelari stafidaţi veştejiţi
căzuţi de pe ramele goale ale pomilor
i-am culcat sub umbrele paşilor repezi grăbiţi
să zbor zborul eonilor din perspectivele pomilor
ca privirea şi ochii să rămână uniţi
 
*
când m-am întors (înapoi) nu mai eram
nu ştiu unde-am dispărut şi de ce
grâul mi se transformase tot într-un lan
putrezirea nu mai era – era altceva
din nesfârşitele fire vibrau cântece
 

panta r(h)ei

Standard
nimic nu se schimbă! ce minciună ce porcărie
și de-ar fi din carbon de jucărie
da da am putea spune și de hârtie
se-ntâmplă cam așa

unde(va) va veni o ploaie o mișcare ceva
o-nchipuire
din care se(va) naște dintr-o dată schimbarea
fără durere de lut
dintr-o mamă necunoscută și un tată rupt de-absolut…

în albia lor va curge totul după forma vorbei latine:

miroase a cuptor încins într-o pâine rotundă
lucrurile nu mai sunt (ce) au fost
(d)in mare n-a mai rămas nici o undă…

lumea merge ‘nainte

Standard

când spre dreapta când spre stânga
oamenii merg înainte
mersul ei şi-l prind în ţeluri
eu li-l prind doar în cuvinte

picurii de pe umbrele s-au oprit
că nu mai plouă
într-o strângere de mână
s-au prins două

din umblarea ei ciudată
frunza s-a oprit în verde
o să meargă mai departe
şi-o să cadă spre maro
(ca al toamnei indigo)

umple golul de prin sticle
sorbitura cu-nsetare
umple golul din pahare
însă golu’ ascuns în tine
nu mai pare să se umple
nu dispare

când spre stânga când spre dreapta
mâna face semne line
revederi zidite-n ţeluri
ce-s descrise în cuvinte
când ştiute şi-nţelese
când ascunse şi străine

stelele se torn în forme
şi de-argint şi de clipită
lumea-şi poartă mersul iute
şi de trecerea-i grăbită
stă lipită

rugăciune

Standard

Doamne, Tu eşti dincolo de gând

în spatele rugăciunilor mele nerostite

la o depărtare de-o căutare.


Trece-mă pe sub jetul neprihănirii hristice

cum se trece prăjitura prin glazură

să-mi schimb(i) gustul …

dialog vizual

Standard

şi-a ascultat mesajele-n oglindă, conturul lor pe limba ochiului

pe unda unui gând şi-a unui ţel înscris instantaneu pe-o hartă vis


şi-a ascultat mesajele-n oglindă cu degetul în aburul întins

o mască şi un zid ca un străin vorbind cu un tâlmaci nărod


nesătulă  guma de şters mânâncă şi roade desenul cu tot cu oase –

lângă el un pescar şi-a îmbibat momeala (firul privirii) în oglindirea unei lumi

în geana lumii trezită de cascada ce curge repede rece şi cald

încrucişat, îmbrârligat, precis


în loc de peşti se prind în fir impresii şi-n oglindirea lor sunt două feţe

ce trag, se ceartă şi se-aprind, se bat pe-acurateţe

eufemismul nostru

Standard

la-nceput a fost una – înţelegerea

apoi au fost două … prima + cearta

mai târziu a apărut şi-a treia … tăcerea

pe urmă au rămas iar două … prima s-a deşirat

azi oscilăm între a doua şi-a treia

o primă eufemismică

cerc sau spirală?

Standard

Ne transformăm până ajungem cine suntem, apoi iar ne transformăm şi nu mai suntem cine-am fost!

schimbare de climă

Standard

ploua, e soare, vine furtuna. trece repede si da iar soarele.

are loc o schimbare de climă

vremea se poarta altfel

si-o fi stricat relatia cu noi? comportamentul se naste din valori, din credinte, in relatie…

sau sa urcam cu un nivel mai sus ?

in sera noastră să căutaă efectul…

mi-e mersul şchiopătat…

Standard

că s-a’ntamplat şi-a fost e-un lucru bun,

istoria (lor) e-o formă de contur şi-o umbră amintirii de prezent.

mă folosesc de-a lor şablon ca de o poartă pe care intru cateodată larg iar cateodată stramt.

***

cu ani puţini, sandale ude şi un toiag de lemn tăiam lăţimea de hotar prin rau, iar mersul meu curgea istoria mea…

se întalnesc din nou ‘nacelaşi loc (fără să fie şi acelaşi timp) toiagul, raul şi-al meu mers (fără să fiu acelaşi eu), iar mersul e întors şi emoţionat.

ca doi boboci pe-acelaşi ram am fost, însă m-am rupt şi l-am lăsat lipsit şi înşelat, doi gemeni ce-au ajuns atat de diferiţi, dar totuşi fraţi.

că am plecat e cert, cu pumnii goi şi fără plan, puţin religios; şi mă întreb, religia mea s-a trasnformat sau eu? că m-am rugat, eu care n-o făceam; şi ce-am promis am dat, eu care înşelam, şi am muncit, eu care am iubit caştig uşor…

mă doare şoldul drept; azinoapte n-am închis un ochi şi m-am bătut… am dat din mine tot ce-a fost de dat şi L-am ţinut ca niciodată pan’ acum;

mi-e mersul şchiopătat căci m-a lovit,

căci L-am ţinut,

şi nelăsat,

cand a plecat m-a binecuvîntat

în mersul Lui şi-n mersul meu…