schimb:

Pe iluzia libertăţii am dat mai-binele…

ne Poartă

În clipa în care ne-am pierdut dragostea pentru „cochilii”, ne-am îndrăgostit de noi înşine, şi dragostea asta ne poartă spre vanitate până la moarte.

(paraFrazată – preluată în grabă dintr-un film…)

Negoţul

Aştepta,

sus, pe banca izvorată din munte

o născocire de creştet stancos

o bancă nevăzută de ochi

Doar de pietre cu spăteaza albastră

făcută din nori

ciudată’ ntâlnire şi-au dat!

  

sângele prin vene

stătea şi’aştepta

alerga în nerăbdarea lui, se plimba

 

E noapte afară şi stele

Şi încă n-a venit celălalt

n-a avut loc nici un schimb de cuvinte

Nici o fecundare de’nţelesuri în minte

Nici o lipsă umplută, nici o moarte de stea.

Încă singur pe bancă el stătea şi-aştepta

Ciudatul negoţ de cuvinte.

Publicitate

varful degetului întins

„Un deget arată spre tine şi trei arată spre El;

în trinitatea Lui neînţeleasă, unul pentru fiecare din Ei!”

Afişuri lipite cu aracet împotriva Celui ce este

ca stalpii sub soare: continuu şi drept.

Un semn mare de întrebare a rămas suspendat

de tăcere…

– Cine va merge pentru Noi?

„Mă duc Eu” ai zis, „să-mi lipesc cu aracetul ruginit al cuielor

palmele de stalpul acuzării plin se afişe.

Mă duc Eu pentru Noi! Pană în varful degetului întins către Mine

să plang degetele ce-s întinse-napoi!”