Arhive pe etichete: sarbatoare

zi-le de naştere…

Standard
astăzi nu este ziua de naştere a nimănui
în gâtul tăcerilor stau blocate noduri
una peste alta tragerea sforilor adăposteşte povestea
 
astăzi este ziua de naştere a nimănui
cunoscut nouă drept altcineva
ce nu trebuie sărbătorit
ne-bucuria de-a sufla în lumânări ne prelungeşte
arzânda flacără de lăsare a cadourilor în pace
nu tulbură războiul cifrelor adunate cu trudă
(sforile trase ne rămân nouă)
 
noi suntem adăposturile tăcutelor blocaje
povestea unei zile de naştere ce n-a (mai) avut loc
între ieri şi azi
 
6703051437_b23ece47c6_z
 

„zoom-uieşte !”

Standard
asta-i marea diferenţă dintre noi: doi
nu faptul că atunci când pronunţi limba ta scrie altfel
nici că atunci când umblu eu merg cu spatele către începuturi
într-o derulare căutătoare de găsiri
*
între tine şi mine (aşa, fie vorba-ntre noi) stă marea diferenţă
ca o-ntrebare fără răspuns şi nu pentru că nu ne-ar legăna aceeaşi barcă
(diferită) a fiecărei zile ci pentru că tu n-ai încetat să creşti, copile…
*
mi-a strigat ceva da’ n-am auzit
îngerii sau altcineva îşi băteau covoarele a sărbătoare
şi toţi aveau la magazin cărucioarele pline de vestea aceasta…
*
eu mi-am prelungit mai departe privirea involuntar ca atunci
când nu bagi tăcerile-n seamă
şi m-am uitat să mă gândesc la diferenţă
am uitat bacşişul acesta pe masă prins între pat şi pătură
la căldură
prins între mâine şi ieri ca între două jumătăţi de sandviş
din care muşcă viaţa rostind molfăind ca un postludiu de banc
„te-ai prins?”
ce să fac? „zoom-uieşte!” mi-a strigat…
 

luna decembrie

Standard
au agăţat prin aer răspunsuri la întrebarea „unde?”
la propriu dragostea-i în aer
sclipeşte ca un decor al vieţii lunare
ca o amintire a unei sărbători
fiind ea însăşi o împodobire şi-o sărbătoare
 
ştii râşniţa aia veche în care sfărmam aromele noastre
de obicei în ziua de luni
ardeam butucii tăiaţi din tăceri
şi fierbeam în lumina lor boabele lungi de cafea
ispititor de sclipitoare cu dulci-amăruile lor dureri
 
globurile mele-ţi spuneam ţi le voi agăţa
ca pe nişte iubiri colorate
de zâmbete ţi le voi agăţa şi de atingerea degetelor
şi de răsfirarea coastelor prin care pe furiş cu privirile
cu gândurile şi cu toate undele te iubeam
 
unde eşti?
ştiam că te regăsesc la radio oricând
că te-ajung cu urechea deschisă
apăsând pe decembrie cu scrisul lui şters
că-ţi voi lăsa bileţele mesaje în colţ de afiş
şi sub luna din felinar ne vom întâlni
ne vom da întâlniri ca într-un înţeles
 
au înfipt luna (decembrie) în suportul întregului an
şi-au împodobit-o cu noi… 🙂
 
miroase-a lumini şi-a steluţe
trecătorii zâmbind ne fură cu ochii
pe mine separat pe tine separat
dar mereu şi întotdeauna pe amândoi…
 

din an în an

Standard

an de an îţi aduc aşteptarea cadou…

fără să ştiu cât sau de te bucură, ci doar că-ţi onorează cuvântul, promisiunea…

e un pic ciudat să-ţi urez „la mulţi ani” – da ştiu că prin pământeştile mele obiceiuri m-accepţi…

juma de brad

Standard

cuţitul, mai exact lama, şi mai exact ascuţirea, a tăiat jumătatea stângă a bradului

cu tot cu globuri, cu tot cu beteală

să-ncapă camera înghesuită lângă celelalte apartamente  în blocul strâmt

să facă puţin loc sărbătorii şi mie