Arhive pe etichete: salturi

amintiri de nicăieri

Standard
atunci i s-a dat nume acelui moment
de-atunci
timpul are trup suflet şi duh iar amintirea
asemenea unei mlădiţe de salcie
e tot mai tare decât trunchiul retezat al memoriei
mai victorioasă decât lipsa mea atunci şi acolo
 
„engage” zic unii logodirii:
plusul caietului lângă minusul vorbei
rosteşte banala călătorie în timp întrebuinţând
consumând o limbă prăfuită şi neînţeleasă
decojită asemenea pieilor de salcie
de pe nişte oase klingoniene
 
„engage” zic alţii cu mâna pe piept
înaintea saltului
ca pe-un jurământ sau o promisiune
de-a nu divulga niciodată totul sau de-a lăsa mereu
urechea surdă cu uşa întredeschisă
lângă paşii din ce în ce mai puţin vizibili
ai coordonatelor
 
straturile privirii aidoma amintirilor
se sedimentează
cu dâra lor lungă de lumină până în steaua
din care nu-mi aduc aminte să fi năvălit decât
întâia zvâcnire de pleoapă
a muzicii mereu crescândă a universului
 
într-un timp neştiut al fiinţei cândva
inima ochiului a început să bată
prin cotloanele nemaiîntâlnite privirea-l străbătea
şi-l clocotea:
atunci conştienţa lumii de ea însăşi
n-a mai încăput
peste oul pe care-l clocea