cum adică, se poate?

…tu însuți distrugi respectul pe care-l impui…

cu mâinile în buzunar

Lângă perete, fără scaun dar cu intenţii bune am luat Cartea din mână, am aşezat-o jos şi-am stat deasupra. Privirile’ ncruntate ca arse au sărit de gestul meu iar acuzarea a venit direct: Cum poţi…? e lipsă de respect!!

Dar dacă e aşa, de ce iau pixul şi mâzgălesc pe margini forme de cruci sau gânduri rătăcite, regăsite în (con)text…? „Să ne plecăm’naintea Lui” – închinăciune’n gest, se zice cu glas tare – şi toţi cei ce-s prezenţi s-au ridicat deşi-ar fi trebuit să se aplece –şi gest contrar ambele mâini în buzunare şi-a uitat…şi poate mărunţel, greşit şi subiectiv judec şi eu cu mintea mea, deşi judecător nu sunt, nici al tradiţiei conţinut sau formă nici responsabil ca să ţin cântarul, dar oare bine e să înghiţim  cămila (pentru a mia oară) tot strecurând ţânţarul ?!

Publicitate