se rupe de mine drumul spre culmi
se verticalizează treptele lipsă
Doamne coboară în mine securi
să ciopârţesc feţele lor de eclipsă
fermoarul tot creşte încet în ruptură
la fel cum desfac jacheta de ploaie
stropii se-aliniază în balta greoaie
şi spală mărunt zâmbetul de pe gură
cu găuri prin ea întinsă pe spate
(ca o plictisitoare bază de date)
stă scara cu burta la soare
lungitul ei orizont geamăna-i plafonare
măcar să umblu pe ape îmi zic
pe culmea unui val să-mi vântur paşii
pe treapta instabilă – inamic
să-şi sprijinească umbletul urmaşii
aruncă-ţi Doamne viţele cu corzi
să crească-n mâna mea o sprijinire
de vorba mea banală să-ţi înnozi
înaltă ca o culme a Ta rostire
iul.11
călătorru' 