a doua lege

totu-i energie

nimic se consumă 

nimic se naşte

în primordialul pântec

al timpului

totul moare

 

Disobedience

I don`t obey the rules of life… I disobey the rules of death!

regula lui da şi nu

am stabilit nişte reguli

ţi le-am pus înainte ‘nainte

tu-ai pus DA-ul în dulap lângă NU şi te îmbraci asortat, colorat şi mereu

când îmbraci NU-ul intri fără bilet, intri riscând

camuflat pe deasupra faci compromis

reguli pentru 2 vieti

atat de logice unele reguli. atat de simple, atat de „normale” – nu stim o alta versiune decat din cartile SF sau din combinatile simple de tot pe hartie (nu chiar asa de simple pentru unii din noi) insa complicate sau neintalnite in lumea cu care dam nas in nas in fiecare dimineata (lumea realitatilor empirice).

in lumea literaturii unii din noi ne dam toate silintele sa fim CREATIVI, cat se poate de creativi, pentru a lasa si noi ceva, pentru a CREEA  si noi ceva (pentru a fi si noi, intr/o varianta mult miniaturizata, ca El)

in lumea filosofiei oamenii pleaca fara sa stie sigur unde vor ajunge urmarind HARTA FILOSOFICA (paradigma) pe care au primit/o de la altii (direct sau indirect), pe care au combinat/o singuri, pe care au acceptat/o pentru ca li s/a parut cea mai buna sau pentru ca nu cunosc, nu le/a aratat nimeni alta harta. sau ce stii, mai sunt si alte motive: folosesc harta pe care o folosesc cei mai multi. folosesc harta care ii conduce repede spre satisfactii de un gen sau altul (cu costurile si consecintele aferente, desigur)

in lumea spirituala (mana in mana cu lumea filosofiei, dupa filosofia unora) conceptele incearca sa urce pe piedestalul ABSOLUTULUI, aplaudand sau hulind pretentia de unicitate a Divinitatii Triune. pe taramul asta unii incheie cate un pact ce schimba sufletul pe moneada sau faima sau placere, sau toate trei impreuna si imensa dorinta de cunoastere ce ne umple se pleaca in jos spre „adancimile Satanei”. altii abandoneaza valea, si fie ca isi fac cruce de la stanga la dreapta, fie ca isi fac cruce invers, fie ca nu isi fac deloc (fiecare cu crucea lui), urca pe muntele schimbarii la fata – sa se vada pe chipul lor ca au stat si umblat pe „inaltimile Domnului”. si in cazul unora si in cazul celorlalti, nu trebuie sa ne spuna niciunul pe unde a umblat, ca se vede… unul are chipul intunecat, celuilalt ii straluceste fata (mai mult sau mai putin) iar vorbele gurii ii oglindesc prisosul inimii, acreala sau dulceata celor de afara ii trambiteaza calatoria sevei launtrice si spirituale. lumile nu sunt nicidecum paralele

ce ma surprinde la mine, ce ma surprinde la altii, e lejeritatea cu care acceptam normalitatea legilor ce guverneaza lumea fizica, empirica, naturala, neputand face acelasi lucru in dreptul legilor spirituale

ne e greu sa intelegem invierea (element al unei alte lumi, a lumii spirituale), insa nu e greu sa pricepem cum creste si se inmulteste graul, ca el nu rasare aducand cu el alte 30, 45 de boabe daca nu putrezeste si moare acolo in pamant prima data…

ne e greu sa pricepem (ba chiar refuzam cateodata) ca daca facem rau, rau ni se va face si noua, rau vom intalni in cale, raul pe care noi l/am imprastiat in jurul nostru si al altora, chiar raul nostru, sau raul pe care/l fac altii ca reactie, insa nu ne e greu sa pricepem ca daca pe tarlaua ta ai semanat porumb sau cartofi, in nici un caz la vremea recoltei nu o sa culegi banane si struguri

ne e greu sa pricepm cum timpurile vremii se leaga intre ele si se auto determina unele pe altele. ni se pare chiar absurd sa acceptam ideea ca timpul vietii de acum isi lasa amprenta si are un greu cuvant de spus asupra clipei de dincolo de moarte (care nu face decat sa marcheze un sfarsit si un inceput), insa nu ne mira faptul ca daca nu am invatat la lucrare e foarte posibil sa iau nota mica, daca nu am pregatit mai dinainte picnicul, s/ar putea sa nu am tot ce imi trebuie sau tot ce imi doresc la picnic, daca nu mi/am luat examenele nu pot sa ma angajez unde vreau in domeniul respectiv, daca dorm in timpul primaverii nu voi avea nimic bun de cules la toamna, doar buruieni…

ne deranjeaza regulile, mai ales cand trebuie sa le respectam noi, si atata vreme cat nu suntem la conducere avem impresia ca noi stim mai bine, ca am reusi sa facem altfel (pe gustul nostru cel putin), pe cand cel ce e acum acolo face exact acelasi lucru, fara sa il intereseze prea mult punctul meu de vedere, dorintele mele, asteptarile mele. acasa reguli, la scoala reguli, la munca regului, si am tranti cu ele de pamant cateodata, insa pricepem asa de usor ca a trece pe rosu la semafor poate costa viata pe cineva, poate avaria o masina sau mai multe, poate insemna o amenda si o lipsa de bani pentru iesirea planificata in oras …

e normal sa fie un timp intre anotimpuri, e normal sa nu strici florile merilor daca vrei sa mananci mere, si daca e asa normal, de ce ne surpinde, de ce ne mira corespondenta regulilor si a legilor dintr/o lume in alta?

Publicitate

din jurnalul lui Abel – continuare

 

hm, de-aş fi fost eu fratele mai mare n-aş îngădui să stea toată ziua cu mainile nespălate şi cu mizeria aia sub unghii. nu ştiu ce i-o fi plăcand să scormonească toată ziua în ţărană de zici că-şi caută începutul sau e dornic să cunoască încă de pe acum capitolul următor.

din cauza fumului de atunci văd că nu mai scapă de fumuri şi flacăra ce mocnea dedesubt acum îi mocneşte în ochi.

i-am spus că-i dau un miel din turma mea, da nici n-a vrut s-audă; de parcă eu sunt de vină c’aşa-s regulile…

m-a rugat să mă duc diseară cu el la camp să-şi încerce noua invenţie. zice că poate răscoli pămantul mai uşor dacă leagă bucata de lemn de gatul vacii… nu ştiu dacă e bine să-mi iau la revedere de la părinţi. ajunge că-l văd pe el aşa de manios şi de posomorat, n-aş vrea să-i întristez şi pe ei, şi cine ştie poate c-ar fi degeaba…

am sentimentul că începand cu seara asta va fi nevoie să se inventeze cateva cuvinte noi iar lumea va fi mai puţin populată. l-am auzit de dimineaţă vorbind cu El. îi zicea ceva despre bine şi rău şi despre nişte bătăi în uşă la care poţi răspunde sau nu…

oare cum se va sfarşi ziua?