aripa de Unu de Trei şi de Doi

o pată de soare îşi bate aripa în privirea întinsă a apei din baltă

de pe mal le admir dialogul risipa

iubirea lor lină şi caldă

*

prin paiele vechi ciuntite de vreme şi-a răsfirat degetele o mână de iarbă

apucă de piept anotimpul probleme

şi-l mănâncă cu iarba-i înaltă

*

doar banca tăcută cu umerii ţepeni ‘şi-adâncește-n crăpături nebunia

de zici că-i un creier ce tot mai gândește

şi crăpată-n urechi ‘ie solia

*

peste pata de soare aripă întinsă în leagănul vremii un gând se dă huţa

pluteşte-n milenii de lungi balansoare

şi se-ntoarce la locu-i fuguţa:

*

lovită în creştet fu ziua aceea

trei plusuri de lemn pe-un deal căpățână

trei ceasuri de pleoape închise au văzut lumina rătăcind ca nebună

cu spatele ‘ntors către Cel Negreşit

ce s-a adunat pe Sine cu noi:

în minusul nostru întins ca o baltă

să-şi scalde aripa de Unu de Trei şi de Doi

 

 

 

Publicitate