nu venise îngerul la minenici la el..
că l-am întrebat..ştii cum arată,
l-ai recunoaşte?ai vreo idee
de timbrul vocii luiştampilat
e suficient de plătitca să ajungă până la noiprin distanţa asta
de-o poştăîntr-o-ntâlnire tăcută
ca o scrisoare..mi-a zâmbit cald
tomnatic şi intuiesc oarecum vag
de ce m-a-ntrebat câţi ani am:la vârsta mea
(încă) mai cred în îngeri!(?)..probabil că-l aştept mereu..
în altă parte
într-un timp neştiut al fiinţei cândva legenda se destramă ca o mirişte-n flăcări peste care privirile spectatorilor sunt beznă sau ploaie sau mângâiere sau altceva par a fi timp de o oră şi jumătate sau chiar mai binepână când se aude din spate ceva: un scâncet sau o monedă căzând sau o zgârietură de căzăturăpe podeaua logodită cu covorul roşu sau o altă culoareizbitor de asemănătoare*crezi că ne pasă dacă înlăuntrul fiinţei tale se dau conflictesau altcevase dau paşii-napoi sau gratis se dă pâinea regretuluicrezi că ne pasă sa-ţi pasăm ţie da mai ales ţie păsarea aceasta cu aripile rupte frânte lipsite de aripi care oricumnu va mai putea sub nici o formă să te transforme în îngersau în altceva sub altă formădecât a ta?şi mai ales da mai alescrezi cumva?într-un timp neştiut al fiinţei şi-n legendăşi-n destrămare şi-n zgomot şi mai ales în răspunsul la întrebareîn distanţa dintre bulbul de îndoială şi floare…într-un viitor al trecutului în uitat în schimbare?*…din faţă de pe podeaua logodită cu covorul roşusau o altă culoare se aude ceva:un ecou de tăcereun răspuns cu nodul în gât o oglindă clonată şi-o căzăturănişte cuvinte murite pe buze pe malul de gurăşi dorinţa ca cineva să întindă mâna şi să ia piatra sau bolovanulsau altceva şi drept răspuns oglindirii să-l dea
am muşcat din scut – de foame – şi avea gust de crucenumai ca să şterg sabia de limbă până simt gustul cuvântului– să mi se facă sete –mi-am numărat bucuriile bancnotă cu bancnotă şi-aveam puţineşi mai aveam şi ceva: simţirea să le ud cu lipsa datoriilor melepână le trece ofilirea ca o răceală dreasă*răsfoită setea după sete s-a oprit la pagina aceea neterminatănescrisă cu nici o apă în care înoată spălarea mâinilor lui Pilatca nişte peşti piranha prinşi în mrejele mele mici de copilăriepe care le dreg cu alte mreje în loc să le las rupteca peştii să-şi ia zborulducă-se! *stătea pe masă la un moment dat o bucată de botezfrântă ca o pâine de-mpărtăşanie şi-avea un gust neobişnuitde celălalt fiu – ce mare brânză părerea de rău? *„o brânzoaică?” mă îndemna ieri-ul „dar eu nu ştiu să-mipotolesc setea aşa” – îi răspundeamîn timp ce mă îmbrăcam cu un alt obiceide a muşca din scut pentru ca lin să fiu şi pe dinăuntru protejatunde-s mai adânci prăpăstiilemai fierbinţi saharele mai ascuţite luminile *limba mea piatră de gresie o ascut cu sabiaochii mei de orizont culcat la pământ să vadă tăietura de pleoapă
călătorru' 