Arhive pe etichete: realitati

…how old am I?

Standard
nu venise îngerul la mine
nici la el..
că l-am întrebat..
 
ştii cum arată,
l-ai recunoaşte?
ai vreo idee
de timbrul vocii lui
ştampilat
e suficient de plătit
ca să ajungă până la noi
prin distanţa asta
de-o poştă
într-o-ntâlnire tăcută
ca o scrisoare..
 
mi-a zâmbit cald
tomnatic 
şi intuiesc oarecum vag
de ce
m-a-ntrebat câţi ani am:
la vârsta mea
(încă) mai cred în îngeri!(?)
 
..probabil că-l aştept mereu..
în altă parte

eSau nu E

Standard
într-un timp neştiut al fiinţei cândva
legenda se destramă ca o mirişte-n flăcări
peste care privirile spectatorilor sunt beznă sau ploaie
sau mângâiere sau altceva par a fi
timp de o oră şi jumătate sau chiar mai bine
până când se aude din spate ceva:
un scâncet sau o monedă căzând sau o zgârietură de căzătură
pe podeaua logodită cu covorul roşu sau o altă culoare
izbitor de asemănătoare
*
crezi că ne pasă dacă înlăuntrul fiinţei tale se dau conflicte
sau altceva
se dau paşii-napoi sau gratis se dă pâinea regretului
crezi că ne pasă sa-ţi pasăm ţie da mai ales ţie păsarea aceasta
cu aripile rupte frânte lipsite de aripi care oricum
nu va mai putea sub nici o formă să te transforme în înger
sau în altceva sub altă formă
decât a ta?
şi mai ales da mai ales
crezi cumva?
într-un timp neştiut al fiinţei şi-n legendă
şi-n destrămare şi-n zgomot
şi mai ales în răspunsul la întrebare
în distanţa dintre bulbul de îndoială şi floare…
într-un viitor al trecutului
în uitat în schimbare?
*
…din faţă de pe podeaua logodită cu covorul roşu
sau o altă culoare se aude ceva:
un ecou de tăcere
un răspuns cu nodul în gât
o oglindă clonată şi-o căzătură
nişte cuvinte murite pe buze pe malul de gură
şi dorinţa ca cineva să întindă mâna şi să ia piatra sau bolovanul
sau altceva şi drept răspuns
oglindirii să-l dea
 
 

mijirea celuilalt fiu

Standard
am muşcat din scut – de foame – şi avea gust de cruce
numai ca să şterg sabia de limbă până simt gustul cuvântului
– să mi se facă sete –
mi-am numărat bucuriile bancnotă cu bancnotă şi-aveam puţine
şi mai aveam şi ceva:  simţirea să le ud cu lipsa datoriilor mele
până le trece ofilirea ca o răceală dreasă
*
răsfoită setea după sete s-a oprit la pagina aceea neterminată
nescrisă cu nici o apă în care înoată spălarea mâinilor lui Pilat
ca nişte peşti piranha prinşi în mrejele mele mici de copilărie
pe care le dreg cu alte mreje în loc să le las rupte
ca peştii să-şi ia zborul
ducă-se!
 *
stătea pe masă la un moment dat o bucată de botez
frântă ca o pâine de-mpărtăşanie şi-avea un gust neobişnuit
de celălalt fiu – ce mare brânză părerea de rău?
 *
„o brânzoaică?” mă îndemna ieri-ul „dar eu nu ştiu să-mi
potolesc setea aşa” – îi răspundeam
în timp ce mă îmbrăcam cu un alt obicei
de a muşca din scut pentru ca lin să fiu şi pe dinăuntru protejat
unde-s mai adânci prăpăstiile
mai fierbinţi saharele mai ascuţite luminile
 *
limba mea piatră de gresie o ascut cu sabia
ochii mei de orizont culcat la pământ să vadă tăietura de pleoapă