..dar deja v-am spus prea mult
şi v-a şi zburat gândul în cuibul arhaic
al răzvrătirii
pe care-l recunoaşteţi pe ramurile voastre
zidit acolo din pene de înger
şi lut:
penele fosforescente încă
sclipesc intermitent
ca un neon defect
în care pleoapele muribundului har
agonizeză scurt-circuitate
de slava pierdută
a îngerului
lutul e roşu şi bate ritmic
în încordarea maximă
de piatră vie
pe care zborul amintirii
noastre
o recunoaşte ca fiind
acolo
e-o poveste cu un înger rău
care s-a cuibărit
într-un ou de lut
să nu-l găsească nicidecum
maică-sa şi
să-l pedepsească
la cuminţire..
ce urme adânci inegale şi repezi ce mulţi au călcat pe urmele tale şi-au făcut din ele obiceiuri în viaţăşi cale începutul ei şi lumea-s deodată deşi n-a pornit chiar odată cu tine te-ai ridicat pe câmp într-o groapă să zideşti dintr-un frate ruine n-ai păzit intrarea la uşă berbecul de care n-ai avut grijă cu coarnele-ntoarse ţi-a’mprăştiat fumu’ mancarea ţi-o arse respingerea faţa şi-a’ntors către tine ţi-ai adunat faţa de pe jos toată ruptă mânia ai lăsat-o să fiarbă a crescut repede neagră o iarbă în care fir cu fir se tot luptă
călătorru' 