
* poza de AICI
* poza de AICI
ce urme adânci inegale şi repezi ce mulţi au călcat pe urmele tale şi-au făcut din ele obiceiuri în viaţă şi cale
începutul ei şi lumea-s deodată deşi n-a pornit chiar odată cu tine te-ai ridicat pe câmp într-o groapă să zideşti dintr-un frate ruine
n-ai păzit intrarea la uşă berbecul de care n-ai avut grijă cu coarnele-ntoarse ţi-a’mprăştiat fumu’ mancarea ţi-o arse respingerea faţa şi-a’ntors către tine
ţi-ai adunat faţa de pe jos toată ruptă mânia ai lăsat-o să fiarbă a crescut repede neagră o iarbă în care fir cu fir se tot luptă
Tu ne loveşti atunci când ne faci bine
şi-aştepţi să-ntoarcem celălalt obraz
în rana tăieturii dureroase
ţi-aşezi răsad pe-a timpului pervaz
pe urmă zile una după alta le-aşezi deasupra tăvălug
s-acopere răsadul, să-l îngroape
şi-ţi laşi tăcerea neagră ca o noapte să ningă-ntreagă pe deasupra lui
sub stratul rece al tăcerii Tale
noi îngheţăm de spaima sperieturii
trosnesc crăpările sentimentale
ca geamurile-n faţa loviturii
Tu ne loveşti ca să ne faci un bine
cum cuiu-şi creşte floarea sub ciocan
şi ca unirea lui să ţină bine
mai baţi un cui împodobit cu şpan